Caius ben Obeada
קאיוס בן עובדיה
November 2021
S M T W T F S
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
282930  

Momente Apologetice

Momente apologetice – “vaca, capra si găinile”

Dr. Caius Obeada

O poveste evreiasca spune ca intr-un sat trăia un om sărac cu 6 copii, înghesuiți într-o casa mica cu o singura camera. Erau așa de înghesuiți, ca se ciocneau unul in altul toata ziua.  Ne mai suferind situația, a vorbit cu soția, sperând sa găsească o soluție. Soția ii spune sa se duca sa vorbească cu rabinul. După mai multa cearta, omul sa dus bosumflat sa ceara sfatul rabinului.

Cam ajunge la rabin, fără sa fi spus un cuvânt, rabinul ii spune: „vad ca ești tare mâhnit. Spune ce ai pe inima.”

Săracul om ii spune rabinului cat de mizerabil trăiește într-o camera mica, cu soția si 6 copii. Continua sa se plângă cum au ajuns sa se certe cu toți in fiecare zi, fără liniște in mica casa.

Rabinul sa gândit cum sa soluționeze situația si îl întreabă daca are si animale pe lângă casa.

„Da” ia răspuns omul, „am o vaca, o capra si câteva găinii.”

Rabinul ii spune sa bage toate animalele in casa, sa trăiască toți împreună.

Omul a rămas uimit la ce rabinul îl învață sa facă, însă rabinul insista sa facă exact cum ii spune, punându-l sa promită.

Ajuns acasă, omul a băgat in casa vaca, capra si găinile.

A doua zi omul fuge la rabin supărat, după o noapte fără somn, întrebând de ce la pus sa facă așa ceva? Toata noaptea animalele erau peste ei, nimeni putând sa doarmă. In disperare, îl roagă pe rabin sa-l ajute.

Rabinul îl asculta si ii spune ca poate sa scoată găinile afara din casa.

Ajuns acasă scoate găinile afara, însă următoarea noapte omul se întoarce la rabin sa-i spună ca capra a behăit toata noaptea, a dat cu capul in toata mobila pe care o mai avea, si a mâncat tot ce a găsit prin casa.

Rabinul amuzat se uita la om si ii spune sa meargă acasă si sa scoată capra afara.

Ajuns acasă omul scoate capra din casa, însă a doua zi se întoarce disperat la rabin sa se plângă de vaca. Cum poate un om normal sa doarmă in aceeași camera cu un așa animal? Omul se plânge ca a avut coșmar cu vaca in casa.

Rabinul se uita la om si ii spune, „ai dreptate! Dumnezeu sa te binecuvânteze! Du-te acasă si scoate vaca din casa ta.

A doua zi omul fuge din nou la rabin cu zâmbet pe buze si ii spune: „Draga rabin, avem o viață așa de liniștită acum. Animalele sunt date afara din casa. Casa este mult mai multa liniște, fără găini turbate, o capra care behăiește si câta vaca lângă patul meu. In casa este așa de liniște, ba chiar avem si loc in plus. Ce mare bucurie este in căsuța noastră!”

 Poate ca si in viața ta este multa aglomerație, gălăgie, puțin loc, o tulburare continua a unui suflet obosit. Ai nevoie de liniște? Mai da afara din lucrurile care iți ocupa mintea, din preocupările pe care le ai.

Singura șansă a unei păci launtre o găsești in Cristos. Chema numele lui si El iți va răspunde. Liniștește-te, lasă pacea Sa sa-ti inunde inima. Coram Deo!

Momente apologetice – „preotul, pastoral si rabinul la pescuit”

Dr. Caius Obeada

Un preot, un pastor si un rabin sau dus la pescuit. Prieteni de ani de zile, si-au făcut obiceiul de a merge la pescuit pe un lac aproape de orașul in care trăiau. Într-o zi frumoasa de luni, nu prea rece si nici prea calda, cei trei prieteni au remorcat barca in spatele mașinii si sau dus la lac. La lac au pus barca pe apa, sau asigurat ca unditele aveau cârlige, ramele la rece, gata sa se aventureze nu departe de mal sa tragă la peste.

Toți trei erau in barca sperând ca pestele sa tragă la momeala. Într-o liniște de moarte sa nu sperie peștii, rabinul șoptește prietenilor ca ii este sete si va merge pe mal sa bea niște apa.  Sare din barca si trece apa pana la mal si bea apa. Nu după mult timp, pastorului i sa face sete si anunță ca si el se va duce la mal sa bea niște apa.

Preotul urmărind cum rabinul si pastorul au mers pe apa pana la mal se gândește in sinea lui: „Daca Dumnezeu le permite sa meargă pe apa, cu siguranță i se va permite si lui sa meargă. Cu putina credință, preotul sare din barca si se scufunda ca un bolovan pe lângă barca. Rabinul rămâne uimit de ce se întâmplase, se întoarce spre pastor si spune: „cred ca nu știa unde sunt pietrele pe care am mers la mal.”

In viață nu este îndeajuns sa te uiți la unul si la altul crezând ca poți face si tu ce alții au făcut înaintea ta. Nu devii specialist in medicina căutând pe Google răspunsuri care ti se par bune. Nu ajungi electrician, urmărind pe alții pe youtube. Nu devii preot, pastor sau rabin pentru că așa vrei tu, fără sa ai o chemare. Nu poți creste o familie urmând exemple cinematografice, a filmelor pe care le-ai vizionat.

Indiferent de ce ai dori sa faci sau sa devii, presupune câteva lucruri:

  • Chemare
  • Aptitudine
  • Ucenicire
  • Practica de lucru

Daca nu ai o chemare de la Dumnezeu, nimic din ce faci va avea succes. Fără o aptitudine, talent, inclinare de a face ceva nu vei avea reușită. Chiar daca ai chemare sau aptitudine, ai nevoie da ucenicire, sa fi învățat in chemarea pe care o ai. Odată ce ai învățat si crezi ca ești gata, o sa ai nevoie de o practica de lucru care demonstrează abilitatea si disponibilitatea de lucru.  Pietrele care te pot duce la mal sunt acolo, însă va trebui ca cineva sa-ti spune si ție unde sunt. Nu te lasă amăgit de perspicacitatea sau abilitățile tale, ai nevoie de ajutor, si ajutorul vine de la Domnul. Coram Deo! 

Momente apologetice – „cântând in strada in timp de ciuma”

Dr. Caius Obeada

Intre ani 1576 – 78, Milano a trecut printr-o perioada de ciuma in care peste 17,000 de persoane si-au pierdut viața. Nu se știe cum ciuma a ajuns sa intre in orașul Italian, însă cardinalul Carlo Barromeo a documentat experiența devastatoare prin care a trecut populația.

In prima luna a infestație, bogații si nobilimea si-au părăsit  rezidentele, fugind într-o localitate apropiata la Vigevano. Spitalele orașului ajungând la capacitate într-un timp record, clădiri temporare ajung si ele la limita in tratarea bolnavilor.  Măsuri de epurarea caselor infectate, închiderea magazinelor neesențiale si o carantina generala au agravat situația financiara a orașului in combaterea ciumei.

Cardinalul Milanez a organizat clerul sa preia temporar menținerea bunăstării orașului abandonat, organizând curățarea caselor si străzilor, sacrificiu câinilor si pisicilor in combaterea infestație. In mod personal cardinalul si-a vândut propria avere sa dea in ajutor săracilor, si-a vizitat bisericile si slujit personal la patul bolnavilor.

Pentru încurajarea credincioșilor milanezi, cardinalul a organizat trei procesiuni in luna octombrie a anului 1576, in care cardinalul a purtat un lanț la gat si mers in picioarele goale invocând imaginea unui criminal condamnat in fata dreptății lui Dumnezeu. Procesiunea avea un element muzical in care clerul si toți participanți erau conduși in cantare a Psalmilor 6, 31, 37, 50, 101, 129 si 142, psalmii pocăinței.

Biserica sa implicat in mod direct in viața orașului nu numai din punct de vedere spiritual ci si administrativ, ajutând orașul sa treacă prin ciuma devastatoare a timpului. Imnurile credinței au unit in pocăință pe mulți, cerând ajutor in forma pe care au cunoscut-o bunului Dumnezeu. Șmecherii bisericii au fugit împreuna cu nobilii si cei care au avut finanțe, restul rămânând sa confrunte o ciuma criminala unde 15% din populația orașului Milano si-au pierdut viața.

Cântatul credincioșilor nu a fost unic pandemiei din 1576 la Milano. Istoria Creștinismului ne indica mărturia multor credincioși care au mărturisit credința prin cantare in vremurile de necaz sau martiraj. Nu știu daca iți place muzica sau nu, sau daca mai ai obiceiul sa cânți de unul singur când conduci mașina sau ești singur in odaia ta.

Martin Luther spunea: „După teologie, ofer muzicii cel mai înalt loc si onoare. Și vedem cum David și toți sfinții și-au făcut gândurile evlavioase în versuri, rimă și cântece.”

Lauda-ti pe Domnul in zile de încercare, uitați-vă spre cer de unde vine ajutor. Nu va abandonați in disperare, când Domnul este alături de voi. Coram Deo!

Momente apologetice – „când rotile mașinii sunt alandala”

Dr. Caius Obeada

Nu știu originea cuvântului alandala, însă îmi aduc aminte sa-l fi auzit in copilărie. Auzeam spunând-se ca lucrurile merg „alandala”, adică fără rost, chiar prost.

Era dimineața când am primit un telefon de la fata mai mica care conducea mașina spre serviciu. Era sub zero grade, zăpadă si gheata, fata chemându-mă sa-mi spună ca mașina ei tremura toata. I-am pus o mie de întrebări, la toate sa-mi spună ca nu știe ce se întâmplă, însă beculetul de la motor nu este aprins, motorul merge bine, frânele sunt bune, nu are pana la roata, si nu este gheata sau zăpadă pe strada. Mașina tremura toata când pleacă de pe loc.

M-a pus pe gânduri gândindu-mă la o mie de lucruri care ar putea sa facă ca mașină sa tremure. Mai curios era si faptul ca mașina este relativ noua, si nu ar trebui sa aibă probleme. I-am spus sa se întoarcă acasă din drum cu mașina, mai târziu sa vad ce are, cu planul sa o duc la mecanic. M-am tot gândit si mi-am pus întrebarea daca nu cumva rotile fiind înghețate, cu aer umed, sa fi produs tremuratul mașinii. Am mai pățit si eu alte ierni acest fenomen, totuși nu eram sigur. Băiatul fiind acasă i-am cerut sa se uite la mașina, si sa conducă mașina sa vadă ce se întâmplă.

După conducerea mașinii, încălzirea zilei si a cauciucurilor, tremuratul dispăruse. Si așa, cu putina răbdare si rodaj, rotile sau încălzit si in același timp sau dezghețat, fata reușind sa ajungă la servici mai târziu, însă afara nici o problema majora a mașinii.

Nu ti se întâmplă ca si mașina vieții tale sa meargă „alandala,” sa tremure toata?

Mi se pare mie sau unii ajung sa se obișnuiască la tremurat, încât orice lucru pe care-l fac sa nu iasă prea bine. Vad tremurici in doctrine, încercând sa acomodeze pe toți si pe toate. Vad tremurici in soluționări sanitare, Institutul de Medicina Google creând doctori specialiști in toate domeniile. Vad oameni divorțați, fără familii, specialiști in sfaturi de familiei. Vad tineri, cu câțiva ani de căsătorie deja specialiști in casatorii fericite, descifrând secretul fericirii in familie. Vad așa de mulți sfătoși ca parca întreaga lume  merge „alandala” in jurul meu.

Nu vi se pare ca fără Cristos toate lucrurile tremura?

In Cristos s-ar putea sa fie un început mai tremurat, însă continuând in prezenta Sa si tremuratul dispare. In Cristos o noua viată își ia loc, dependenți de prezenta si ocrotirea Mântuitorului. Nu contează denominația din care faci parte cat relația ta cu Cristos. Abandonează-te in dragostea Sa si rotile vieții se vor încălzi, iar tremuratul va dispare. Coram Deo!

Momente apologetice – „tânărul pastor si șoricelul”

Dr. Caius Obeada

Se spune ca o biserica dintr-o comuna la poalele munților, au solicitat angajarea unui nou pastor. Biserica rămăsese fără pastor, in căutarea unui tânăr de abia ieșit de pe băncile seminarului. Tânărul pastor ajunse-se in comuna cu o seara înainte împreună cu soția lui, toata noapte pregătind-se pentru predicarea Evangheliei. Era emoționat, știind ca succesul predicii ii va deschide oportunitatea de a fi ales ca nou pastor.

Tânărul își începe prezentarea cu mare elan, sperând sa impresioneze audienta. In pregătirea predicii, și-a ales si doua povestioare care ar fi trebuit sa aducă zâmbete pe fetele audientei. Pe la mijlocul predicii, pe când tânărul pastor încerca sa câștige audienta, observa ca cei din primele bănci încep sa zâmbească, iar unii chiar sa rada. Pastorul își continua prezentarea cu mai mare elen, crezând ca zâmbetele si rasul erau in urma poveștii pe care o prezentase.

După programul de dimineața, tânărul pastor a dat mana cu toți membri, surprins de căldura cu care fuse-se primit. La prânz a fost invitat la o familie din biserica, înainte de a se întoarcă acasă. Pe când conducea spre casa, își întreabă soția despre impresia pe care a lăsat-o. Soția ii spune ca totul a fost bine pana când in fata amvonului un șoricel își face apariția, fugind prin fata amvonului, dintr-o parte a alta, dispărut pe sub banca din fata. Soția continua sa-i spună ca in acel moment cei din primele bănci au început sa zâmbească si sa-i apuce rasul.

Putin dezamăgit, tânărul pastor nu ii venea sa creadă ca rasul nu a fost la povestea lui, ci la apariția șoricelului.

A doua duminică tânărul trebuia sa predice din nou.

După o săptămână  de pregătire riguroasa, îmbunătățind prezentarea pe care o avea in plan, spera sa poată impresiona biserica si sa-l angajeze ca nou pastor. Se urca la amvon si își începe predica, mergând spre punctul culminant. Pe când aproape ajuns la punctul culminant, cei din primele rânduri încep din noua sa zâmbească mai apoi sa-i scape rasul.

Tânărul pastor se oprește din prezentare sa le spună ca știe de ce rad, si spera ca „pana duminica viitoare mica gaura sa fie astupata.” Biserica a erupt in ras, fără abținere, tânărul pastor crezând ca reușise sa-si câștige audienta. Predica se termina, tânărul pastor dând mana cu toți din audienta. In drum spre casa, conducând mașina împreună cu soția, o întreabă cum i sa părut predica. Cu zâmbet pe buze, gata sa bufnească in ras, soția ii spune ca rasul din biserica se datorase unui băiețel din prima banca care scăpase o bașina.  

Soția continua sa-i facă observația ca totul ar fi mers bine daca nu ar fi comentat ca „pana duminica  viitoare spera ca mica gaura sa fie astupata.”    

In viată de multe ori o sa fi rușinat de pre concepte care nu au nici o legătură cu realitatea. Dr. Sproul spunea ca sunt 4 feluri de oameni in lume:

  • Cei care nu sunt mântuiți si știu ca nu sunt mântuiți
  • Cei care nu sunt mântuiți si nu știu ca sunt mântuiți
  • Cei care sunt mântuiți si știu ca sunt mântuiți
  • Cei care nu sunt mântuiți si cred ca sunt mântuiți

Problema cea mai mare se găsește in cei care nu sunt mântuiți si totuși cred ca sunt mântuiți. Tânărul pastor credea ca predica a mișcat audienta, răspunzând la glumele făcute, in realitate audienta sa răspundă la un eveniment care nu avea nici o legătură cu prezentarea pastorului. Luther face clar audientei Catolice ca mântuirea nu se poate cumpăra, si plățile pentru indulgențe nu sunt altceva decât un furt a naivilor fără Cristos. Nu te lasă confuz de preconcepute greșite, ci mai degrabă ancorează-te in Cristos daca vrei sa ajungi in împărăția lui Dumnezeu. Mântuirea este a tuturor, indiferent daca ești Baptist, Penticostal, Ortodox, Greco-Catolic, Catolic, sau orice alta denominație. Cristos spune clar: „Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine” (Ioan 14:6). Coram Deo!

Momente apologetice – „Waldo – istoria perseverentei in învățătura Scripturilor”

Dr. Caius Obeada

Istoria Creștinismului este plina de evidente a unor grupuri care au încercat sa submineze autoritatea Scripturilor, alterând învățăturile apostolilor. Multe grupuri sau introdus singure pe listele ereziilor, aducând învățături alterate, câștigând adepți prin metode si învățături alunecoase, in lipsa unei statornicii concrete in învățătura apostolilor.

Cu toate acestea, au fost si grupări care au rămas statornic in învățătura apostolilor, una din aceste grupări cunoscuta in istorie sub numele Waldensilor.  Aceasta grupare își are rădăcinile in secolul 12, prin locuitorii din Văile Alpilor, în nord vestul Italiei și părțile adiacente din sud estul Franței. Istoria Waldensilor este o mărturie a persecuției, perseverentei si devotamentului fata de învățăturile Scripturii. Astăzi, Waldesienii au o istorie de peste 800 de ani, cunoscuta din acțiunile lui Peter Waldo din Lyon.

Mișcarea Waldensilor este cunoscuta ca una din primele mișcări care au investit in traducerea Bibliei intre-un dialect local, si de a se angaja in predicarea publica a Evangheliei. Trei caracteristici au identificat aceasta mișcare:

  • Au făcut cunoscut Evanghelia in limba materna a oamenilor
  • Sau identificat cu săraci
  • Si-au abandonat posesiile materiale sa devina săraci in ascultarea mai strânsă fata de o viată de credință

Fondatorul acestei mișcări este cunoscut sa fi fost un tânăr bogat din Lyon, Franța, care după moartea prietenului sau a căutat sa înțeleagă sensul vieții. Waldo este mișcat de cuvintele Domnului Isus către tânărul bogat când ii spune:  

“Isus S’a uitat ţintă la el, l -a iubit, şi i -a zis: ,,Îţi lipseşte un lucru; du-te de vinde tot ce ai, dă la săraci, şi vei avea o comoară în cer. Apoi vino, ia-ţi crucea, şi urmează-Mă.” (Marcu 10;12)

Cuvintele Domnului Isus schimba viată acestui tânăr bogat, renunță la tot ce avea, dedicând-si viața lui Cristos, începând viața de credință in sărăcie. Viața lui Waldo si a mișcării care ajunge sa-i poarta numele merita citita si luat ce este aplicabil vieții de credință după cum Isus ne-a învățat.

Nu știu cat de bogat sau sărac ești, cum nu știu cat de serios ești in al urma pe Cristos. Mărturia lui Waldo ne lasă o istorie a perseverentei, in predicarea Evangheliei pe limba si înțelesul celor din jurul tău, fără un limbaj „pocăiesc” sau „Evanghelic”, exemplificat prin dărnicie totala fata de săraci si nevoiașii din jurul lui. Istoria Creștinismului ne-au lăsat exemple de oameni dedicați învățării Bibliei, urmând exemplu Domnului Isus Cristos. Nu trebuie sa fi Evanghelic, Ortodox , Catolic, sau Protestant sa urmezi pe urmele Domnului Isus. Fi alipit de Biblia care ti-a fost data. Împarte cu săracii, văduvele si orfanii din jurul tău.  Nu te gândi la bogăție, groapa nu primește bani si nici provizii de mâncare. Fii un exemplu in comunitatea in care trăiești, așa cum si Waldo a făcut-o la timpul lui. Coram Deo!

Momente apologetice – „povestea unei babe șmechere si una proasta”

Dr. Caius Obeada

Se spune ca in Bangladesh in fiecare sat este cunoscuta povestea babei șmechere si a celei proasta. Cele doua babe trăiau împreună si aveau o înțelegere cum sa trăiască si sa folosească lucrurile pe care le aveau. Ele împărțeau o pătura, o vaca, si o bucata de pământ. O baba era mai vicleana, pe când cealaltă era mai simpla la minte, si credula.

Baba vicleana si șmecheră a sugerat ca pătura sa fie folosita de ea noaptea, iar baba credula sa o folosească ziua, un lucru la care sau înțeles sa o facă. Astfel ca in nopțile friguroase baba șmecheră dormea bine încălzită, pe când cealaltă înghețată pana dimineață. Cu vaca sau înțeles in felul următor: baba credula sa fie proprietara primei jumătăți a vacii, pe când baba șmecheră sa fie proprietara jumătăți din spate. Astfel ca baba credula trebuia sa dea de mâncare si apa vacii, pe când baba șmecheră trebuia sa mulgă vaca si proprietara laptelui.  

Cu referință la mica proprietate de pământ înțelegerea a fost următoarea: ce este deasupra pământului sa aparțină la baba șmecheră si ce este sub pământ sa fie a babei credule. Cu aranjamentul făcut, baba credula era moarta de foame, fără lapte si fără produsele pământului care mergeau la baba șmecheră.

Intr-o zi baba credula se duce la frizerul satului sa-i ceara ceva mâncare ca era leșinată de foame. Frizerul care era si el șmecher, a întrebat pe baba credula cum se poate ca ea sa nu aibă de mâncare când este proprietara la o vaca si teren bun de agricultura.  Baba credula ii spune cu toate sinceritatea, înțelegerea pe care a făcut-o cu baba șmecheră care este co-proprietar la vaca si la pământ.

Frizerul șmecher zâmbește si ii da următorul sfat: la sfârșitul zilei când trebuie sa dea pătura babei șmechere sa ude pătura, astfel baba nu o sa se bucure de căldura păturii. Referitor la vaca a învățat-o sa nu i mai dea de mâncare ci mai degrabă sa tipe la vaca, astfel ca seara când vine timpul mulsului, vaca sa dea cu copita in baba șmecheră. Iar referitor la pământ, sa nu-l mai lucreze, astfel ca nici baba șmecheră sa se mai poată bucura de roadele pământului.

Sfatul frizerului șmecher a dus la distrugerea babelor, amândouă rămânând pe drumuri fără mâncare si unde sa își mai pună jos capul.

Poveste babelor din Bangladesh este poveste omenirii fără Dumnezeu, unde un șmecher fentează pe altul, unde legea lui Dumnezeu este înlocuită cu păcătoșenia inimii. Când șmecherii ajung sa conducă comunități, rezultatele se pot vedea in destrucția societății si a bunului comun a unei comunități. Când șmecherii ajung sa conducă bisericii, viața de credință este înlocuită cu o viață a falsității, a unei imitării proaste a voii lui Dumnezeu, unde Cristos este la ușa bisericii sa bata. Șmecheria si prostia merg mana in mana, in afara legii lui Dumnezeu, in afara prezentei Duhului Sfânt. Fără Dumnezeu o societate se distruge singura, fără legi morale, nu exista etica, fără lege imoralitatea este in floare. Nu știu despre voi, însă prefer sa rămân sub umbrela justa a lui Dumnezeu, in prezenta harului ci nu a legii care o sa omoare pe toți in fărădelege. Isus este șansa vieții!  Coram Deo!  

Momente apologetice – „preotul, pastoral, si rabinul”

Dr. Caius Obeada

Se spune ca într-un restaurant se întâlnesc (ca de obicei) un preot, un pastor si un rabin. Întâlnirile lor săptămânale, ajungeau sa exagereze “puțin” in niște băuturi „puțintel” mai tari. Departe de ochii membrilor bisericilor si sinagogii, cei trei prieteni se bucurau de convorbiri lejere, cu prea putina controversă, mâncarea si „putina” băutura umplând si încălzind stomacul. Mâncând in liniște la masa lor, au auzit comentariu de la o alta masa unde unul spune: „sa aduci la Dumnezeu pe cineva nu este chiar așa de greu, dar sa aduci un urs la credință este imposibil…”

După mai multe „paharele” de „tăria ursului”, cei trei sau decis sa intre într-o competiție. Toți trei sa meargă in pădure, sa găsească un urs si sa-l convertească la credința in Dumnezeu. După ce au bătut palma, au decis ca într-o săptămână, fiecare sa vine cu rezultatele convertirii ursului.

După o săptămână, cei trei prieteni in loc sa se întâlnească la restaurant se reîntâlnesc in spital.

Preotul cu mana bandajata, legata de gat, povestește ca sa dus in pădure sa găsească un urs. Când la întâlnit a început sa-i citească din Catehism. Ursul ii spune ca ce citești nu are nimic de-aface cu mine, si a început sa-l pălmuiască. Preotul imediat a luat sticluța cu apa sfințită din buzunar, si a început sa stropească pe urs in numele sfintei Maria, mama bunului Dumnezeu. Ursul a ajuns sa se potolească si sa fie blând ca un miel. Preotul spune ca săptămână următoare primind prima  împărtășanie și confirmare”.

Pastorul era intr-un căruț cu roti, povestind ca si el sa dus in pădure sa caute un urs. Continua sa spună ca in momentul când a întâlnit ursul a început sa citească cu voce tare din Sfântă Scriptura. Ursul nu a vrut sa asculte Cuvântul, așa ca la apucat forțat de cap sa se uite in ochii lui. Ursul a început sa se lupte cu pastorul, ajungând sa se tăvălească, alunecând pe deal in jos pana au ajuns sa cada in apa. Când pastorul sa văzut cu ursul in apa, nu a stat mult pe gânduri si la botezat. După botez, ursul sa potolit si a devenit blând ca un miel. Restul zile, pastorul spune ca ursul lauda pe Isus Mântuitorul.

Uitând-se spre rabin, rabinul era in ipsos de la cap pana la picioare, cu infuzii, de abia putând sa povestească ce a pățit in pădure. In puține cuvinte rabinul spune: „uitându-ma înapoi la experiența mea, cred ca începând cu circumcizia nu a fost o idee buna.”

Preotul, pastorul si rabinul au procedat in modul in care lumea se așteaptă sa acționeze in vederea convertirii unui suflet. Imaginea celor trei continua si in zilele noastre crezând ca unele șabloane ne-ar ajuta in convertirea si câștigarea sufletelor pentru împărăția lui Dumnezeu. Unora le place sa aducă in discuție necredința ateiștilor, fără sa fi întâlnind vreun ateu in viața lor. Alții le place sa scoată in relief ereziile altor denominații, fără sa ia in considerație exemplul apostolilor in predicarea simplicității Crucii.

Nu argumentele „sănătoase” aduc pe unul sau altul la credință, ci întâlnirea personala cu Mântuitorul. Argumentarea își are locul ei, însă prezentarea simpla a Crucii aduce pe mulți la Mântuire. Nu sofisticarea argumentului pentru Cristos, sau a existentei lui Dumnezeu convertește, ci prezenta Duhului Sfânt care produce o naștere din nou. Șabloanele pe care unii le-au folosit in trecut sar putea sa fie prea învechite, sugerând sa rămânem la simplicitatea Evangheliei: „Fiindcă ,oricine va chema Numele Domnului, va fi mîntuit” (Romani 10:13) Coram Deo!  

Momente apologetice – „baba si ateul”

Dr. Caius Obeada

Intr-o localitate din America era o „baba” care in fiecare dimineață ieșea pe terasa din fata casei si striga „Slava Domnului!”

De peste drum, un ateu auzind-o pe „baba” strigând, răspundea in fiecare dimineață „NU exista Dumnezeu!”

Săptămâni întregi „baba” striga „Slava Domnului!” iar de peste drum se auzea „NU exista Dumnezeu!”

„Baba” noastră a ajuns sa treacă printr-o dificultate financiara, sa nu aibă bani de mâncare. Iese dimineața pe terasa din fata casei si se roagă Domnului sa o ajute cu bani de o piață, terminând rugăciunea cu „Slava Domnului!”

Următoarea dimineață „baba” merge pe terasa sa se roage când vede sacosele cu piața făcută. De bucurie striga „Slava Domnului!”

Din tufe ateul sare si spune: „Ha! Eu am cumpărat sacosele de mâncare. NU exista Dumnezeu!”

„Baba” se uita in ochi ateului cu un zâmbet mare pe buze si striga: „Slava Domnului! Doamne, nu numai ca mi-a procurat de mâncare, însă l-ai făcut pe Satana sa mi le cumpere!”

Trăirea prin credință nu este înțeleasă daca nu ajungi sa trăiești in Cristos. Promisiunile lui Dumnezeu sunt clare, iar una din promisiunile făcute face referință la pâinea cea de toate zilele. Isus spune destul de clar:

„Nu vă îngrijorați dar, zicând: ,,Ce vom mânca?“ Sau: ,,Ce vom bea?“ Sau: ,,Cu ce ne vom îmbrăca?“ Fiindcă toate aceste lucruri Neamurile le caută. Tatăl vostru cel ceresc știe că aveți trebuință de ele. Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și neprihănirea Lui, și toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.” (Matei 6:31-33)

O istoriară similara am ajuns sa o experimentez ca copil in casa noastră. Sâmbătă seara eram pe genunchi cu părinții mei si cei trei frați mai mici. Nu aveam bani si nici mâncare pentru duminica. Prin rugăciunile tatălui si mamei mele am fost abandonați in mana generoasa a bunului Dumnezeu.

Era duminica dimineață in jurul orei 8 când se aude soneria de la apartament. Mama mi-a spus sa vad cine suna. Am deschis ușa si un om mai învârsta, pe care nu îl cunoaștem, m-a întrebat daca aici sta familia Obeada. Pana sa răspund DA, mama apare in spatele meu. Nici ea nu l-a cunoscut, însă bătrânul spune cu o voce înceată ca a fost trimis la noi acasă cu câteva sacose de mâncare. Mama a izbucnit in lacrimi, tata in spatele ei la fel. Erau fără cuvinte, înlăcrimați, mulțumind trimisului lui Dumnezeu cu mâncare pentru cei 4 copii. Bătrânul a plecat, iar părinții ne-au pus pe genunchi sa mulțumim Domnului pentru îngrijirea Sa. Si la fel ca si „baba” din poveste am strigat „Slava Domnului!” Coram Deo!

Momente apologetice – „pisica dar a lui Dumnezeu”

Dr. Caius Obeada

Nu știu de ce, dar nu am avut atragere la pisici. Cu ani in urma m-am dus cu soția sa adoptam o pisica. Am văzut mai multe pisici si ne-am decis sa luam un motan frumos portocaliu. L-am adus acasă, ca la miezul nopții sa sperie nevasta de moarte; pisica mergând pe clapele pianului la miezul nopții. Uitasem sa precizez ca de abia ne mutasem in nou casa, iar eu eram plecat la lucru in noaptea respectiva. Mai mult de atât, pana dimineața motanul si-a marcat toate colturile casei, sa se știe ca este teritoriul lui. Povestea pisici in casa noastră sa terminat a doua zi când soția la dus înapoi la centru de adoptarea animalelor, iar mai mult de o săptămână sa nu putem scoate mirosul motanului din casa, pe timp de iarna cu geamurile deschisa.  

Povestea din ziua de azi nu este despre motanul din casa mea, ci povestea unui preot care mergând pe strada vede o pisica într-un pom. Sa hotărât sa ajute pisica sa coboare din pom, însă cum se apropia, pisica părea mai speriata si se ducea mai sus pe ramura pomului. Preotul sa dus la un membru din biserica si ia împrumutat camioneta de transportat mașini. Cu un cablu, a încercat sa tragă ramura pomului mai aproape de pământ, ca pisica sa poată sari din pom. Cu atenție a început sa tragă cu cablu creanga, încet, încet, fără sa o rupă. Creanga se apropia de pământ, aproape gata sa poate lua pisica cu mana.

Pe când se apropia de creanga îndoită la maxim, cablu aluneca, iar creanga propulsează pisica in aer. Nu a putut sa vadă unde a aterizat pisica, însă a căutat-o peste tot fără mare noroc. După vreo doua săptămâni, vede o femeie din parohie care cumpăra mâncare de pisici. Uimit de gestul femeii care ura  cu „desăvârșire” pisicile, se apropie sa o întrebe ce mai face, sperând sa înțeleagă de ce cumpără mâncare de pisici.

Femeia ii poveste ce sa întâmplat 2 săptămâni in urma, si începe sa-i povestească cum avea grija de nepoata. Nepoata ia cerut bunicii sa-i facă rost de o pisica. Indignata, bunica ii răspunde: „când o sa-ti dea Dumnezeu o pisica din aer, o sa poți avea si tu una.” Fata jucându-se in parcul de copii, făcând gropi in nisip, se trezește cu o pisica care aterizează „din aer” chiar in fata nepoatei. Bunica fiind pe banca, îngrijind de nepoata, a văzut aterizarea pisicii, si a înțeles ca este de la Dumnezeu ca nepoata ei sa aibă pisica. Preotul nu ia spus de unde aterizase pisica, placând cu zâmbetul pe buze la povestea femeii care ura pisicile.

In viată de multe ori ne place sa asociem multe lucruri cu voia Domnului. Ni se întâmplă ceva bun, „a fost voia Domnului!” Se întâmplă ceva rău „a fost voia Domnului!” Exista o exagerare in a atribui toate lucrurile in mana Domnului, cele bune venind de la El, cele rele însușindu-ne datorita păcatului, ne-ascultări, putinii credinței, toate ajungând sa fie datorita voii Domnului.

Unii si-au perfectat obiceiul sa deschidă Biblia la voia încercării in momente de decizii importante din viață, considerând ca Domnul vorbește printr-o deschidere spontana a Bibliei. Pisica a căzut din cer accidental, datorita ideii preotului sa tragă de creanga. Voia Domnului este o expresia prea folosita si prea abuzata, sugerând ca totul este voia Domnului, la bine si la rău. Pericolul sa acuzi pe Dumnezeu de nereușitele pe care le ai in viață, a durerilor si bolilor, este păcătos.

DUMNEZEU NU ESTE AUTORUL DURERI SI NICI A PACATULUI.

Viața de credință nu este măsurată in binecuvântări si succesuri care ar fi atribuite voii lui Dumnezeu, ci in ascultare, umilință, in trăirea unei vieți de slujire bunului Dumnezeu. Coram Deo!