Caius ben Obeada
קאיוס בן עובדיה
October 2021
S M T W T F S
 12
3456789
10111213141516
17181920212223
24252627282930
31  

Momente Apologetice

Momente apologetice – „practici condamnate”

Dr. Caius Obeada

Pentru iubitorii de istorie am sa reamintesc o scriere veche din Istoria Creștinismului cunoscută sub titlul DIDACHE. Aceasta scriere pare sa dateze din anii 50-120 A.D. cunoscuta ca “Învățătura celor 12 apostoli”, presupusa sa fie învățătura pe care au dat-o apostolii neamurilor despre viată si moarte, despre rânduială in biserica, despre post, botez, rugăciune, si alte învățături necesare începutului bisericii primare. La capitolul 11 găsim următoarea învățătură:

11:4 Pe fiecare apostol care vine la voi sa-l primiți ca pe Domnul însuși.

11:5 El va sta cu voi o zi, poate doua, daca este nevoie, dar, daca va rămâne cu voi trei zile, este un profet mincinos.

11:6 La plecare, apostolul sa nu ia cu el decât pâine care sa-i ajungă pana la locul de odihna; daca va cere bani, este un profet mincinos.

11:10 si orice profet care propovăduiește adevărul, dar nu îl trăiește, este un profet mincinos;

11:11 orice profet care este adevărat si recunoscut si slujește in taina vizibila a Bisericii, dar care nu ii învață pe alții sa facă ceea ce el însuși face nu va fi judecat de voi, caci judecata lui este in mana Domnului, așa cum a fost si cu profeții din vechime.

11:12 Dar pe oricine va va spune in duhul “Dați-mi bani sau lucruri de felul acesta” sa nu -l ascultați; daca însă va va vorbi despre alții, care sunt in nevoie, ca sa le dați ajutor, sa nu-l judece nimeni.

Învățătura apostolica face următoarea sugestie practica:

  • Daca un apostol sta mai mult de 3 zile este un profet mincinos.
  • Daca la plecare va cere bani, este un profet mincinos.
  • Daca nu trăiește cea ce spune, este un profet mincinos.
  • Daca va cere ajutor pentru alții sa nu-l judecați.

Acestea sunt pe scurt cele patru învățături practice care au înconjurat lumea Creștina a bisericii primare.

Comparând practica generației noastre, ajungem sa face mincinoși pe mulți lucrători din câmpul Evangheliei. Unii ar spune ca sunt timpuri diferite, totuși învățăturile si principiile sunt aceleași, la fel cum si Scripturile nu sau schimbat sau adaptat trendului cultural/social in care trăim. Hai sa facem o analiza scurta a celor 4 puncte in lumina practicii din zilele noastre.

  1. Daca un apostol sta mai mult de 3 zile. Lucrarea apostolilor din biserica primara era dedicata predicării si întăririi adunării sfinților. Unii dintre apostoli au rămas perioade de timp mai lungi, cu rezidenta in unele orașe unde au început bisericii. Didache vorbește de apostoli itinerarii, care aveau o chemare si împuternicire speciala. Ei nu stătea mai mult de 3 zile, având o chemare speciala.

In zilele noastre nu avem apostoli itinerarii si nici nu putem asemăna vizitele pastorale cu cea a apostolilor din biserica primara.  Probabil cea mai aproape asemănare ar fi vizitele pastorale a președinților de Culte sau a președinților de Comunitate care merg din biserica in biserica sa întărească frățietatea. Deci luând in vedere ca nu avem apostoli, nu cred ca putem compara acest principiu zilelor noastre.

  • Daca la plecare cere bani. Aici este o problema de caracter si de practica. In primul secol se merge prin credință, nu aveau nevoie  sa plătească bilete de avion si alte transporturi. Ce ne facem cu pastorii zilelor noastre care pretind sa fie plătiți? Ce ne facem cu cei care cer bani?

La acest punct va trebuie sa facem o analiza mai buna, luând in considerare câteva schimbări care au luat loc dea lungul secolelor. In primul rând trebuie sa recunoaștem ca nu mai avem apostoli in zilele noastre si nu ar trebuie sa avem astfel de probleme. In al doilea rând, distantele ne obliga sa folosim moduri de transport care costa. Nu vad nici o problema in faptul ca transportul si cazarea unui pastor sa fie acoperite. Vad ca o problema când un pastor pretinde sa fie plătit pentru predicarea Evangheliei invitat într-o alta biserica.

Sunt doua probleme in privința acestor practici: a) pastorul este deja plătit pentru predicarea Evangheliei chiar si când este plecat in alta biserica, sau in concediu. Pastorul are salariu lunar din care trăiește. Sa pretinzi unei alte bisericii sa te plătească pentru vizita, in afara drumurilor si cazării, mi se pare abuz si băgatul mâini in punga Domnului.

b) Un pastor nu poate pretinde bani de doua ori pentru predicarea Evangheliei. Plătit prin salariu lunar de biserica unde slujește si din bisericile pe unde vizitează. Aici îmi aduc aminte de situația pastorului care după traversarea Americi, colectând din biserica in biserica întreabă: „Câți bani sunt pentru mine si câți sunt pentru Domnul?” Învățătura apostolica pare ca rămâne un principiu valabil pentru lucrătorii zilelor noastre.

Ar trebui sa fac o paranteza in ce privește bunătatea unor credincioși care binecuvântează pe unii pastori cu finanțe si cadouri. Nu poți opri dragostea si bunătatea fraților, dar nici abuz de bunătatea altora nu este încurajată. Trăirea in lumina ajuta pe mulți sa-si balanseze viața si mărturia in fata copiilor lui Dumnezeu, toți cei care suntem chemați sa fim fără o pricina de poticnire sau de vorbe deșarte.

  •  Daca nu trăiește cea ce spune, este un profet mincinos. Nu știu ce se mai poate comenta la acest punct, un mincinos este un mincinos, si băgatul mâini in punga este un act mincinos fata de adunarea lui Cristos.
  • Daca cere ajutor pentru alții sa nu judecați. Acesta este un principiu valabil, pana dai de cei care baga mana in punga si fondurile nu ajung in totalitate unde trebuie sa ajungă. Nu este nici o rușine sa ceri pentru lucrarea Evangheliei, sa ajuți văduvele si săracii din adunarea sfinților. Cea ce noi vedem este o lipsa de transparenta la cea ce se face cu banii trimiși pentru proiecte specifice. De exemplu, o persoana trimite bani pentru cumpărarea cărămizilor pentru construirea bisericii. Fratele primește o fotografie cu niște cărămizi, sugerând ca el este cel care a contribuit la cumpărarea cărămizilor. Nu se face o fotografie a bonului de decontare, care ar spune mult mai mult, ci la niște cărămizi.

Exemple de felul aceste sunt multiple, si pot sa scriu mult despre lipsa de transparenta. Au fost trimiși bani pentru diferite proiecte care nu au fost justificate. Unii au folosit alte practici, misionari care trebuiau sa primească 200 USD pe luna ca suport financiar, primea pe jumate. Am cunoscut lucrători care sau plâns de astfel de practici. Băgatul mâini in punga te face vinovat, indiferent de câți bani ai luat.

Banii au adus multe probleme adunării sfinților. Ne-am justificat de multe ori de imposibilitatea de a fi transparenți pentru că a trebuit sa fim supuși unui sistem corupt. Nu am avut niciodată probleme ca pastori care au ajuns sa aibă din munca lor (din scrieri, publicații si alte moduri) sa se bucure de roadele sudorii frunții lor. Am avut probleme cu lucrătorii care au abuzat de titlurile lor, care si-au asumat  fonduri care nu le merita, sugerând ca nu a obligat pe nimeni sa le dea bani. Lipsa de caracter își spune cuvântul in multe cazuri.

Am sa spun doua istorioare despre mine, pentru că nu este mai bine sa scrii despre tine decât din cele auzite. In timpurile Publicației de Apologetica, am primit un mesaj de la o persoana care îmi scria: „Frate nu-i așa ca este bine sa scrii din spatele biroului finanțat de frații din America?” Bineînțeles ca aceasta persoana nu mă cunoștea si nu știa ca in acei ani biroul era pe masa din bucătărie, iar lucrările misiuni erau 100% sponsorizate de mine si familia mea. O alta persoana mi-a văzut casa, sa se mira ca nu stau într-o „mansion”. Ca principiu, sunt rușinos sa cer bani, si am cerut Domnului sa-mi dea 2-3 joburi decât sa cer bani la frați. Domnul mi-a ascultat rugăciunea si am lucrat in 2-3 locuri de zeci de ani, chiar acum când scriu aceste rânduri lucrând in doua locuri, continuând sa susțin lucrarea Evangheliei prin activitățile misiunii Vox Dei. Învățătura apostolilor rămâne in cimentata in Scripturi, in cea ce Cristos ne-a învățat. Banii ia rătăcit pe mulți, un viciu de care mai greu sau vindecat. Domnul sa aibă mile de noi in mărturia Evangheliei de care ar trebui sa dam dovada. Coram Deo!