Dr. Caius Obeada
Era o zi de sfârșit de vara pe plaiurile străbunilor mei la Zolt. Boii si vacile erau aduse acasă de pe văile Zoltului, iar eu cu mătușa Ana trebuia sa mergem la o holda spre Ruginoasa sa aram un lanț de pământ. Avem 14-15 ani când pentru prima data împreuna cu mătușa am mers „ca om de baza” la arat. Plugul era pus deja in car, boii puși in jug, gata sa plecam la arat. Un pleu de lapte cu ceva mâncare si un ulcior pentru apa erau deja in car.
Ajunși la holda, am lăsat carul la umbra unui pom, descărcat plugul, si ne-am pregătit de arat. Locul de arat era pe coama unui deal, nu prea inclinat, însă nu era un loc drept. Eu trebuia sa fiu in fata boilor săi conduc pe brazda, iar mătușa sa tina coarnele plugul sa rămână pe brazda. Eu eram un tinerel, iar mătușa (mai mare cu vreo 6 ani), subțirica, era in spatele boilor.
Pentru cei care nu au arat niciodată cu boi sau cai, as face câteva explicații necesare sa înțeleagă dificultatea aratului. In primul rând, când ai boi la arat, ai nevoie de cineva care sa meargă înaintea lor, sa le coordineze direcția. Un bou merge pe pământ drept, bătătorit, pe când al doilea merge in groapa brazdei, un teren mai dificil, pe alocuri cu pietre. Boul care merge in brazda, totdeauna tinde sa iasă din brazda datorita dificultăți de a merge, împingând partenerul de jug sa iasă la teren nivelat. Datoria celui din fata boilor este sa tina „ruga” boilor, ca boul din brazda sa rămână acolo, astfel ca brazda sa fie făcută paralela cu restul brazdelor. Rolul celui care conduce boii este sa se uite înapoi la poziția boilor sa fie siguri ca țin brazda dreapta, ca nu ies de pe arătură.
Rolul mătușii era sa se uite înainte la brazda, si sa tine lama plugului la o distanta egala de brazda deja făcută, astfel ca tot pământul sa fie arat, fără porțiune ne-arate. Fiind in spatele plugului, nu iți poți permite sa te uiți înapoi, riscând sa ieși din brazda cu plugul. Lama plugului trebuia sa păstreze o distanta egala de restul brazdelor, astfel ca la sfârșit puteai vedea brazde paralele. In afara de tinerea paralela a brazdei, mai trebuia sa fie luat in considerație si adâncimea brazdei. Daca inclinai lama plugului prea mult sau puțin, ajungeai sa ai niște brazde superficiale sau prea adânci, punând o greutate mai ușoara sau mai mare boilor sa tragă plugul. Totul trebuia sa fie calculat, la o presiune si unghi determinat, ținând lama plugului paralel la brazda care deja era.
Acestea sunt niște detalii care ar ajute pe unii sa înțeleagă ce a vrut sa spune Isus in textul din Luca 9:62;
“Isus i-a răspuns: „Oricine pune mâna pe plug și se uită înapoi nu este destoinic pentru Împărăţia lui Dumnezeu.” (Luca 9:62)
Mulți nu înțeleg acest pasaj datorita lipsei de experiența practica in agricultura. Isus face o paralela practica intre cel care este in spatele plugului si celor care urmează pe Cristos. In viața de credința, a celor care sunt chemați, nu ai timp sa te uiți înapoi când ești in spatele plugului. Nu ai timp de analiza si de o încântare la cat de bine merge aratul, atâta timp cat ești in mișcare, in spatele plugului, încordat si concentrat sa ții brazda la o adâncime necesara si paralela cu restul brazdelor.
Când ești rob a lui Cristos, si totul este a Lui, nu poți sa ai timp de încântare când ești in spatele plugului, așa cum nu poți sa fii incantat cum arata soseau in spatele tău, fără sa nu ieși din strada, eventual întrun șanț. Cei care sau uitat înapoi ajung sa iasă de pe brazda, trebuind sa meargă înapoi si sa are din nou. Am învățat sa fac un pas in fiecare zi. Nu mă uit prea departe in viitor, si nici nu rămân pe loc sa admir trecutul. Totul este a Domnului, si ce mi sa dat poate fi luat într-o clipa de Domnul Meu. Coram Deo!