Caius ben Obeada
קאיוס בן עובדיה
October 2021
S M T W T F S
 12
3456789
10111213141516
17181920212223
24252627282930
31  

Momente Apologetice

Momente apologetice – „când nu apăsam butonul care trebuie”

Dr. Caius Obeada

Am ajuns devreme la service si am vrut sa vorbesc cu soția pe Messenger. Am observat ca eu puteam sa-mi vad soția însă ea nu. M-a pus pe gânduri problema tehnologică, însă am terminat conversația sperând sa rectific mai târziu problema. Mai târziu a trebuit sa mă cuplez la un program pentru consultații medicale (telemedicina). Din nou nu am reușit sa stabilesc o legătură in care camera computerului sa redea fata mea.

A durat vreo patru ore de închis si deschis computerul, update la programe, cercetand in amănunt de ce camera computerul nu merge. Am transpirat lângă computer fără sa dau de cap care este problema. O colega mai tânără si-a prins si ea urechile in computerul meu, mergând la programarea computerului, cercetând programul camerei, si multe alte programe legate de probabilitatea redării imaginii.

Ne-am dat bătuți in soluționarea problemei create de laptop, acceptând idea ca nu suntem capabili sa rezolvam problema camerei. După 4 ore pierdute pe tot felul de programe, căutări pe google la  soluționarea camerei si re-setat computerul de 4-5 ori, ne-am dat bătuți.

Era după-amiaza când m-am ridicat de pe scaunul biroului sa vad un nou pacient. Din “greșeală” am observat un buton la tastară computerului pe care nu o mai văzusem. Era imaginea unei camera de fotografiat cu o linie diagonala pe ea. Dintr-o data mi sa luminat mintea si am început sa rad de unul singur. M-am reașezat la computer, am luat legătură video pe Messenger cu colega si am apăsat pe imaginea camerei. Minune, camera computerului începe sa funcționeze. Un simplu buton daca era accesat îmi bloca sau accesa camera.

O întâmplare banala, însă de cate ori ne găsim in situații similar in care pierdem timp sa descoperim soluționări banale?

Aceasta întâmplare mi-a direcționat ochii spre problemele spirituale pe care le avem, încercând sa apelam la bunătatea Domnului, fără sa primim răspunsuri sau o certitudine a ascultării din partea Lui. O lege dumnezeiasca de prezentare in fata sfințeniei lui Dumnezeu este curățenia. Apostolul Petru scrie:

„Ca nişte copii ascultători, să nu vă conformaţi poftelor pe care le aveaţi înainte, când eraţi în ignoranţă, ci, aşa cum Cel Ce v-a chemat este sfânt, fiţi şi voi sfinţi în toată purtarea voastră, deoarece este scris: „Fiţi sfinţi, pentru că Eu sunt sfânt!“ (1 Petru 1:14-16)

Nu te poți prezenta in fata lui Dumnezeu decât in sfințenie. Mai mult de atât, singura modalitate de prezentare este in numele lui Cristos. Petițiile si cererile noastre trebuie făcute in numele lui Cristos.

„şi orice veţi cere în Numele Meu, voi face, pentru ca Tatăl să fie proslăvit în Fiul. 14 Dacă veţi cere ceva în Numele Meu, voi face.” (Ioan 14:13-14)

O serie de reguli spirituale sunt necesare in inițierea dorinței de prezentare in fata lui Dumnezeu. Ca rugăciunile sa fie ascultate trebuie sa ne sfințim. Sa ne sfințim trebuie sa ne mărturisim păcatele in fata Domnului si a celor in fata cărora am păcătuit. Mărturisirea păcatului este cheia sfințeniei.

„Daca ne marturisim pacatele, El este credincios si drept ca sa ne ierte pacatele si sa ne curete de orice nelegiuire.” (1Ioan.1:9) 

Mărturisirea păcatelor deschide poarta cerului, primind iertarea necesara in deschiderea porții Dumnezeirii. Pocăința deschide canalul comunicării cu Dumnezeu, așa cum butonul computerului meu mi-a deschis oportunitatea de comunicare cu camera. Nu te poți prezenta in fata lui Dumnezeu in afara sfințeniei, nu te poți prezenta fără sa fi spălat in sângele Domnului. Acces la bunătatea lui Dumnezeu se face in sfințenie, după ce ai apelat la butonul spălării, așa cum am apelat si eu la butonul camerei. Indiferent ce ai face si cat timp ti-ai pierde in lumânări si acte de caritate, nimic nu iți va deschide canalul comunicării daca nu faci apel la bunătatea cerului in mărturisirea păcatului in vederea procesului de sfințire in sângele Domnului nostru Isus Cristos. Coram Deo!