Dr. Caius Obeada
Banii au fost din totdeauna o problema pentru toți. Unii au ajuns sa aibă prea mulți, alții deloc, unii sau specializat la ciupit, pe când alții la cerșit. In contextul Biblic, Evanghelicii au ajuns sa fie cunoscuți ca cei care își dau zeciuiala, o practica găsita pe paginile Biblice. Unii se plâng cat de greu sa dai in sărăcie, fără sa fie conștienți ca poporul Evreu au avut niște obligații prin Lege care păreau sa fi fost imposibil de ținut.
In mai multe ocazii mi sa spus ca Domnul nu cere săracilor. Nu știu de unde aceasta concluzie, însă pe paginile Biblie descoperim o alta învățătura, care forța poporul evreu sa fie darnic.
Pe paginile Vechiului Testament găsim mai multe obligații pe care poporul Evreu le avea, conținând mai multe liste de zeciuiala la care nu aveau oportunitatea sa aleagă, sau sa decidă pe care sa o tine. Legea era data nu pentru interpretare ci pentru tinere, devenind realitatea poporului Israel in tinerea Legii lui Dumnezeu. De exemplu una din legi obliga poporul evreu la o oferta de jertfa a animalelor si roada ogorului la altar. De asemenea, avem jertfa primelor fructe care trebuia sa ia loc de mai multe ori pe an. In plus mai era susținerea lucrătorilor la tabernacol, si susținerea săracilor si văduvelor.
Poporul evreu nu avea doar o singura obligație de 10%, așa cum ne place noua sa alegem in lumea Evanghelica. Legea le cerea sa fie darnici, sa dea după cum Dumnezeu le-a cerut.
In textul din Deutronomi 26:13-14 găsim scris:
„Să spui înaintea Domnului, Dumnezeului tău: ,,Am scos din casa mea ce este sfinţit, şi l-am dat Levitului, străinului, orfanului şi văduvei, după toate poruncile pe cari mi le-ai dat Tu; n’am călcat, nici n’am uitat niciuna din poruncile Tale. N’am mîncat nimic din aceste lucruri în timpul meu de jale, n’am îndepărtat nimic din ele pentru vre o întrebuinţare necurată, şi n’am dat nimic din ele cu prilejul unui mort; am ascultat de glasul Domnului, Dumnezeului meu, am lucrat după toate poruncile pe cari mi le-ai dat.”
In acest text este menționat oferta Levitului, străinului, orfanului si văduvei. In legea lui Moise, poporul trebuia sa dea zeciuiala Leviților, care au fost chemați si dedicați slujirii in fata Domnului la cort (Numeri 18: 21-32.) Din zeciuiala primita, Leviții erau obligați sa dea o zeciuiala preoților, in schimbul slujirii la tabernacol.
La fiecare 3 ani, evreul trebuia sa pună deoparte in comunitățile lor ajutorul pentru săraci. Prin aceasta practica, magaziile care trebuia sa susțină pe săraci, era re-umplute prin dărnicia fiecărui evreu. La fiecare trei ani, primele roade ale pământului erau puse deoparte pentru visteriile săracilor, ele nu mergeau la Templu. Mai târziu ne este relatat ca preoții Templului nu le-a placat sa piardă zeciuiala pământului la fiecare trei ani, așa ca aproximativ 100 de ani înainte de venirea lui Isus, marele preot (care a fost ales de familia Hasmon) a decis sa abolească zeciuiala săracilor, astfel toata zeciuiala sa meargă la Templu.
Când un evreu trebuia sa dea zeciuiala săracului, el făcea un jurământ in fata Domnului la cat ar fi dat pentru visteria săracilor. Jurământul făcut in fata lui Dumnezeu, nu era de luat cu ușurința, uitându-ne la ce sa întâmplat cu Anania si Safira când nu au spus adevărul referitor la suma pe care au luat-o pe proprietate (Fapte 5). Totuși, un evreu, la fel ca si Anania, fura sistemul cu produse care nu erau de cea mai buna calitate când era vorba de zeciuiala data săracilor.
In ce privește zeciuiala si ofertele aduse la Templu, preoți inspectau ofertele si puteau sa refuze darurile, daca erau de o calitate inferioara. Preoții erau inspectori generali, care forțau poporul sa nu fure pe Dumnezeu cu oferte inferioare. Daca la săraci își făceau de cap la calitatea ofertelor, la Templu erau obligați sa aducă cea mai buna calitate in ofertele aduse Domnului. Prin aceasta postare am vrut sa scot in evidenta prietenilor Evanghelici ca poporul lui Dumnezeu nu era limitat numai la o zeciuiala, ci la mai multe zeciuieli prin care sa fie susținuți preoții, lucrătorii la Templu, chiar si săracii poporului. Daca 10% pare sa fie prea mult, cum ar fi sa ne supunem legii in privința darurilor pe care evreii trebuiau sa le facă? Coram Deo!