Dr. Caius Obeada
Se spune ca in secolul 18 era un rabin foarte atent la banii împrumutați altora. Era un om organizat, cu un caiet in care ținea conturile fiecăruia care primea bani împrumutați din partea lui. Intr-o zi un alt evreu din sinagoga rabinului cere împrumut 100 de ruble. Omul ii promite ca in patru luni ii va da bani înapoi.
După 4 luni, enoriașul se duce sa duca bani înapoi rabinului. Rabinul era in oficiu lui, scufundat intre cârti, cercetând niște texte rabinic din Talmud. Omul fără sa-l deranjeze, pune banii in fata rabinului deasupra cărților care acopereau biroul. Rabinul se uita in ochii lui, da din cap, ca si cum iar mulțumi, si își întoarce concentrația la studiu Talmudului.
In obiceiul rabinului, in fiecare săptămână se uita peste caietul de împrumuturi, sa verifice cine si când ar fi trebuit sa primească bani înapoi. Uitând-se in caiet, a observat ca un evreu din sinagoga nu era marcat ca si-a restituit împrumutul. Imediat sa decis sa-l cheme in birou si sa-l întrebe ce se întâmplat ca nu își plătește datoria.
Omul vine in biroul rabinului sa-i spună ca el i-a plătit datoria.
Rabinul ii spune ca nu este adevărat, ca in caiet nu este nici o evidenta ca si-ar fi plătit datoria.
Omul ia spus ca a pus banii pe birou, chir in fata lui.
Rabinul nu si-a adus aminte sa fi primit vre-un ban, continuând sa-i ceara banii înapoi.
După mai multe insistente din partea rabinului, si refuzul omului sa re-plătească datoria, au ajuns sa meargă in fata curții rabinice.
Zvonul ca un caz de minciuna împotriva rabinului este in fata curții rabinice, a revoltat pe mulți locuitori din orașul unde rabinul trăia. Reputația lui a fost apărata de membri sinagogii, si chiar si a altor evrei care auzise de acest caz.
Cortul rabinic favorizează pe omul sărac, in lipsa de martori, forțând pe săracul om sa jure ca a dat înapoi datoria. Evrei din comunitate au ajuns sa fie așa de suparăți pe săracul om, ca copilul lui a început sa fie rușinat si luat in bătaie de joc, mai târziu omul sa-si piardă serviciul. Omul a ajuns un străin in cartierul si sinagoga la care mergea, văzut ca un mincinos care nu si-a plătit datoria marelui rabin.
Timpul a trecut si rabinul se afla in biroul lui căutând niște tractate in studiu pe care îl făcea din Talmud. Când găsește tractatul pe care îl căuta, spre surprinderea lui vede niște bani undeva la mijlocul cârtii. Când a văzut banii a început sa-si aducă aminte de unde erau. Imediat a chemat pe săracul om sa-si ceara iertare pentru injustiția făcută. Omul cu fata in jos spune rabinului: „toata onoarea mi-a fost luata. Chiar daca vei spune ce sa întâmplat, eu sunt deja rușinat in fata comunității, băiatul meu suferind din cauza acuzațiilor făcute. Mai mult de atât, băiatul a plecat din oraș sa nu mai fie recunoscut de prietenii si colegii de scoală.”
Rabinul rămâne pe gânduri si sune săracului om sa cheme înapoi pe baiatul lui ca sa ia pe fata lui de nevasta. Săracul om rămâne cu gura căscată la o astfel de binecuvântare pentru fiul lui, sa intre in casa rabinului ca ginere. Cu umilita a mulțumit lui Dumnezeu pentru că greșeala rabinului a produs o bucurie mai mare decât întristarea pe care a avut-o.
Aceasta este o întâmplare din viată evreilor care încearcă sa redea cea ce Pavel a scris cu doua mii de ani in urma: „De altă parte, știm că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, și anume spre binele celor ce sunt chemaţi după planul Său.” (Romani 8:28)
In viată ajungem sa fim judecați greșit sau din prisme sau concepții greșite. Omul din istorioara nu se duce împotriva rabinului, fiind conștient ca dauna era deja făcută. Omul si-a trăit viața in continuare, lăsând judecata in mana Domnului. Răzbunarea nu a fost in mintea acestui om, cu toate ca ar fi avut tot dreptul sa fie revendicat.
Lăsați pe Domnul sa va răzbune, abandonați-va in mana Sa si El la timpul potrivit va face intervenția necesara. Uitați-vă la Cristos, ținta ochilor noștri! Coram Deo!
