Dr. Caius Obeada
Se spune că undeva în sudul Franței, un tânăr pe nume Francois, care își terminase seminarul și primise ordinarea, a avut o evaluare din partea episcopului care nu la favorizat prea mult. Tânărul preot era văzut a fi „independent,” cu puțin respect pentru ierarhia ecleziastică, este recomandat să fie trimis la o biserică de țară.
Biserica unde este trimis era in paragina, cu un acoperiș cu găuri, ferestre sparte, cu un clopot crăpat, gata sa se rupă in doua. Casa preoțeasca era in condiții mai rele, luni de zile trebuind sa doarmă in casa unui membru a bisericii in timp ce trebuia sa-si repare casa.
Tânărul preot a reușit sa convingă satul sa-i dea o mana de ajutor, sa facă reparațiile necesare nu numai bisericii dar si casei unde ar fi trebuit sa stea. Tânărul era „dulce la voce”, convingând satul sa facă donații si sa investească munca voluntara pentru lucrarea lui Dumnezeu in sat.
In perioada renovației bisericii ceva sa întâmplat, lucrurile începând sa meargă mult mai bine daca satul s-ar fi așteptat. A reușit sa pună bani deoparte, sa angajeze o tânără femeie de serviciu din sat. Se spune ca erau văzuți împreună tot timpul, văzuți căutând „ceva” prin vechea biserica, chiar si săpând in cimitir in căutarea la ceva care nimeni nu putea sa înțeleagă ce căutau. Tot felul de vorbe au ieșit, prin care s-ar spune ca ar fi găsit harta unei comori, încercând sa explice cum de preotului ii merge din ce in ce mai bine financiar.
După 5 ani de lucru, tânărul preotul, care venise in sat fără nici un ban, doar cu o mica valiza, reușește sa fie înstărit, satul sa-l vadă trăind pe un picior mare. In aceasta perioada reușește reconstruiască parohia, sa-si construiască o vila cu grădini suspendate, de o splendoare deosebita. Vila fiind așa de mare, a avut nevoie de ajutorul nu numai tinerei femei de serviciu, dar a întregii familii. Toți au fost angajați la menținerea vilei si gradinelor preotului. .
Multe alte bârfe si povesti au început sa circule, unii crezând ca preotul ar fi găsit o comoara in beciul bisericii in paragina. Lume din satele vecine si chiar de mai departe au început sa viziteze bisericuța reconstruita de pastorul „dulce la vorba.”
Preotul moare si spre surpriza satului, nici un cont bancar nu este lăsat, vila fiind lăsata in numele servitoarei. Mulți nu au știut cum sa îmbogățit preotul pana când adevărul a ieșit la suprafață, așa cum totdeauna iese.
Preotul nu numai ca a avut o „vorba dulce” prin care a reușit sa convingă satul sa dea nu numai donații si finanțări, dar si sa implice pe toți in acte voluntare, in reconstruirea bisericii si casei preoțeasca.
Tânărul preot reușește sa ia contact cu alte parohii si preoții, sa-l ajute in lucrările parohiei cu mici si mari donații. De asemenea, preotul reușise sa plătească publicități in multe ziare in toata Franța, chiar si in alte tari Europene, prin care parohia se angaja la slujbe religioase speciale pentru orice nevoie o persoana ar fi avut-o. Scrisori cu donații ajungeau in micul sat, ca preotul sa se roage pentru tot felul de nevoi.
Se spune ca erau așa de multe cerințe si donații primite, ca preotul nu ar fi avut atâta timp sa se roage pentru toți care au trimis cerințe speciale. Tânărul a găsit o cale de îndulcire a vieții, trăind pe bunătatea altora, din sacrificiile pe care alții le-au făcut. Preotul vindea indulgente, așa cum se făcea la timpul Reformații.
Preotul francez a trăit in secolul 19, însă practica lui este încă vie, urmata si de alți „șarlatani” care pe lângă „lucrarea Domnului” au reușit sa trăiască si ei pe picior mare, cu o transformare de la sărăcia unei parohii in paragina, la bogăția unei vile cu grădini suspendate.
Sunt sigur ca ai auzit de astfel de preoți si pastori. Fiecare generație a avut unul sau mai mulți. Exemplu lui Iuda care a pus mana in punga a perpetuat peste secole, ajungând sa-i vedem si in generația noastră. Rugați-va bunului Dumnezeu sa va ferească de astfel de șmecheri din bisericile si parohiile noastre. Biserica este a Domnului, iar noi suntem slujitori Săi. Rămâneți in lumina, călcați in adevăr, uitați-va țintă la bunătatea cerului, si El va avea grija de fiecare dintre noi. Coram Deo!
