Dr. Caius Obeada
Intre ani 1576 – 78, Milano a trecut printr-o perioada de ciuma in care peste 17,000 de persoane si-au pierdut viața. Nu se știe cum ciuma a ajuns sa intre in orașul Italian, însă cardinalul Carlo Barromeo a documentat experiența devastatoare prin care a trecut populația.
In prima luna a infestație, bogații si nobilimea si-au părăsit rezidentele, fugind într-o localitate apropiata la Vigevano. Spitalele orașului ajungând la capacitate într-un timp record, clădiri temporare ajung si ele la limita in tratarea bolnavilor. Măsuri de epurarea caselor infectate, închiderea magazinelor neesențiale si o carantina generala au agravat situația financiara a orașului in combaterea ciumei.
Cardinalul Milanez a organizat clerul sa preia temporar menținerea bunăstării orașului abandonat, organizând curățarea caselor si străzilor, sacrificiu câinilor si pisicilor in combaterea infestație. In mod personal cardinalul si-a vândut propria avere sa dea in ajutor săracilor, si-a vizitat bisericile si slujit personal la patul bolnavilor.
Pentru încurajarea credincioșilor milanezi, cardinalul a organizat trei procesiuni in luna octombrie a anului 1576, in care cardinalul a purtat un lanț la gat si mers in picioarele goale invocând imaginea unui criminal condamnat in fata dreptății lui Dumnezeu. Procesiunea avea un element muzical in care clerul si toți participanți erau conduși in cantare a Psalmilor 6, 31, 37, 50, 101, 129 si 142, psalmii pocăinței.
Biserica sa implicat in mod direct in viața orașului nu numai din punct de vedere spiritual ci si administrativ, ajutând orașul sa treacă prin ciuma devastatoare a timpului. Imnurile credinței au unit in pocăință pe mulți, cerând ajutor in forma pe care au cunoscut-o bunului Dumnezeu. Șmecherii bisericii au fugit împreuna cu nobilii si cei care au avut finanțe, restul rămânând sa confrunte o ciuma criminala unde 15% din populația orașului Milano si-au pierdut viața.
Cântatul credincioșilor nu a fost unic pandemiei din 1576 la Milano. Istoria Creștinismului ne indica mărturia multor credincioși care au mărturisit credința prin cantare in vremurile de necaz sau martiraj. Nu știu daca iți place muzica sau nu, sau daca mai ai obiceiul sa cânți de unul singur când conduci mașina sau ești singur in odaia ta.
Martin Luther spunea: „După teologie, ofer muzicii cel mai înalt loc si onoare. Și vedem cum David și toți sfinții și-au făcut gândurile evlavioase în versuri, rimă și cântece.”
Lauda-ti pe Domnul in zile de încercare, uitați-vă spre cer de unde vine ajutor. Nu va abandonați in disperare, când Domnul este alături de voi. Coram Deo!
