Dr. Caius Obeada
Se spune ca in Bangladesh in fiecare sat este cunoscuta povestea babei șmechere si a celei proasta. Cele doua babe trăiau împreună si aveau o înțelegere cum sa trăiască si sa folosească lucrurile pe care le aveau. Ele împărțeau o pătura, o vaca, si o bucata de pământ. O baba era mai vicleana, pe când cealaltă era mai simpla la minte, si credula.
Baba vicleana si șmecheră a sugerat ca pătura sa fie folosita de ea noaptea, iar baba credula sa o folosească ziua, un lucru la care sau înțeles sa o facă. Astfel ca in nopțile friguroase baba șmecheră dormea bine încălzită, pe când cealaltă înghețată pana dimineață. Cu vaca sau înțeles in felul următor: baba credula sa fie proprietara primei jumătăți a vacii, pe când baba șmecheră sa fie proprietara jumătăți din spate. Astfel ca baba credula trebuia sa dea de mâncare si apa vacii, pe când baba șmecheră trebuia sa mulgă vaca si proprietara laptelui.
Cu referință la mica proprietate de pământ înțelegerea a fost următoarea: ce este deasupra pământului sa aparțină la baba șmecheră si ce este sub pământ sa fie a babei credule. Cu aranjamentul făcut, baba credula era moarta de foame, fără lapte si fără produsele pământului care mergeau la baba șmecheră.
Intr-o zi baba credula se duce la frizerul satului sa-i ceara ceva mâncare ca era leșinată de foame. Frizerul care era si el șmecher, a întrebat pe baba credula cum se poate ca ea sa nu aibă de mâncare când este proprietara la o vaca si teren bun de agricultura. Baba credula ii spune cu toate sinceritatea, înțelegerea pe care a făcut-o cu baba șmecheră care este co-proprietar la vaca si la pământ.
Frizerul șmecher zâmbește si ii da următorul sfat: la sfârșitul zilei când trebuie sa dea pătura babei șmechere sa ude pătura, astfel baba nu o sa se bucure de căldura păturii. Referitor la vaca a învățat-o sa nu i mai dea de mâncare ci mai degrabă sa tipe la vaca, astfel ca seara când vine timpul mulsului, vaca sa dea cu copita in baba șmecheră. Iar referitor la pământ, sa nu-l mai lucreze, astfel ca nici baba șmecheră sa se mai poată bucura de roadele pământului.
Sfatul frizerului șmecher a dus la distrugerea babelor, amândouă rămânând pe drumuri fără mâncare si unde sa își mai pună jos capul.
Poveste babelor din Bangladesh este poveste omenirii fără Dumnezeu, unde un șmecher fentează pe altul, unde legea lui Dumnezeu este înlocuită cu păcătoșenia inimii. Când șmecherii ajung sa conducă comunități, rezultatele se pot vedea in destrucția societății si a bunului comun a unei comunități. Când șmecherii ajung sa conducă bisericii, viața de credință este înlocuită cu o viață a falsității, a unei imitării proaste a voii lui Dumnezeu, unde Cristos este la ușa bisericii sa bata. Șmecheria si prostia merg mana in mana, in afara legii lui Dumnezeu, in afara prezentei Duhului Sfânt. Fără Dumnezeu o societate se distruge singura, fără legi morale, nu exista etica, fără lege imoralitatea este in floare. Nu știu despre voi, însă prefer sa rămân sub umbrela justa a lui Dumnezeu, in prezenta harului ci nu a legii care o sa omoare pe toți in fărădelege. Isus este șansa vieții! Coram Deo!
