Dr. Caius Obeada
Intr-o localitate din America era o „baba” care in fiecare dimineață ieșea pe terasa din fata casei si striga „Slava Domnului!”
De peste drum, un ateu auzind-o pe „baba” strigând, răspundea in fiecare dimineață „NU exista Dumnezeu!”
Săptămâni întregi „baba” striga „Slava Domnului!” iar de peste drum se auzea „NU exista Dumnezeu!”
„Baba” noastră a ajuns sa treacă printr-o dificultate financiara, sa nu aibă bani de mâncare. Iese dimineața pe terasa din fata casei si se roagă Domnului sa o ajute cu bani de o piață, terminând rugăciunea cu „Slava Domnului!”
Următoarea dimineață „baba” merge pe terasa sa se roage când vede sacosele cu piața făcută. De bucurie striga „Slava Domnului!”
Din tufe ateul sare si spune: „Ha! Eu am cumpărat sacosele de mâncare. NU exista Dumnezeu!”
„Baba” se uita in ochi ateului cu un zâmbet mare pe buze si striga: „Slava Domnului! Doamne, nu numai ca mi-a procurat de mâncare, însă l-ai făcut pe Satana sa mi le cumpere!”
Trăirea prin credință nu este înțeleasă daca nu ajungi sa trăiești in Cristos. Promisiunile lui Dumnezeu sunt clare, iar una din promisiunile făcute face referință la pâinea cea de toate zilele. Isus spune destul de clar:
„Nu vă îngrijorați dar, zicând: ,,Ce vom mânca?“ Sau: ,,Ce vom bea?“ Sau: ,,Cu ce ne vom îmbrăca?“ Fiindcă toate aceste lucruri Neamurile le caută. Tatăl vostru cel ceresc știe că aveți trebuință de ele. Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și neprihănirea Lui, și toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.” (Matei 6:31-33)
O istoriară similara am ajuns sa o experimentez ca copil in casa noastră. Sâmbătă seara eram pe genunchi cu părinții mei si cei trei frați mai mici. Nu aveam bani si nici mâncare pentru duminica. Prin rugăciunile tatălui si mamei mele am fost abandonați in mana generoasa a bunului Dumnezeu.
Era duminica dimineață in jurul orei 8 când se aude soneria de la apartament. Mama mi-a spus sa vad cine suna. Am deschis ușa si un om mai învârsta, pe care nu îl cunoaștem, m-a întrebat daca aici sta familia Obeada. Pana sa răspund DA, mama apare in spatele meu. Nici ea nu l-a cunoscut, însă bătrânul spune cu o voce înceată ca a fost trimis la noi acasă cu câteva sacose de mâncare. Mama a izbucnit in lacrimi, tata in spatele ei la fel. Erau fără cuvinte, înlăcrimați, mulțumind trimisului lui Dumnezeu cu mâncare pentru cei 4 copii. Bătrânul a plecat, iar părinții ne-au pus pe genunchi sa mulțumim Domnului pentru îngrijirea Sa. Si la fel ca si „baba” din poveste am strigat „Slava Domnului!” Coram Deo!
