Dr. Caius Obeada
Nu știu de ce, dar nu am avut atragere la pisici. Cu ani in urma m-am dus cu soția sa adoptam o pisica. Am văzut mai multe pisici si ne-am decis sa luam un motan frumos portocaliu. L-am adus acasă, ca la miezul nopții sa sperie nevasta de moarte; pisica mergând pe clapele pianului la miezul nopții. Uitasem sa precizez ca de abia ne mutasem in nou casa, iar eu eram plecat la lucru in noaptea respectiva. Mai mult de atât, pana dimineața motanul si-a marcat toate colturile casei, sa se știe ca este teritoriul lui. Povestea pisici in casa noastră sa terminat a doua zi când soția la dus înapoi la centru de adoptarea animalelor, iar mai mult de o săptămână sa nu putem scoate mirosul motanului din casa, pe timp de iarna cu geamurile deschisa.
Povestea din ziua de azi nu este despre motanul din casa mea, ci povestea unui preot care mergând pe strada vede o pisica într-un pom. Sa hotărât sa ajute pisica sa coboare din pom, însă cum se apropia, pisica părea mai speriata si se ducea mai sus pe ramura pomului. Preotul sa dus la un membru din biserica si ia împrumutat camioneta de transportat mașini. Cu un cablu, a încercat sa tragă ramura pomului mai aproape de pământ, ca pisica sa poată sari din pom. Cu atenție a început sa tragă cu cablu creanga, încet, încet, fără sa o rupă. Creanga se apropia de pământ, aproape gata sa poate lua pisica cu mana.
Pe când se apropia de creanga îndoită la maxim, cablu aluneca, iar creanga propulsează pisica in aer. Nu a putut sa vadă unde a aterizat pisica, însă a căutat-o peste tot fără mare noroc. După vreo doua săptămâni, vede o femeie din parohie care cumpăra mâncare de pisici. Uimit de gestul femeii care ura cu „desăvârșire” pisicile, se apropie sa o întrebe ce mai face, sperând sa înțeleagă de ce cumpără mâncare de pisici.
Femeia ii poveste ce sa întâmplat 2 săptămâni in urma, si începe sa-i povestească cum avea grija de nepoata. Nepoata ia cerut bunicii sa-i facă rost de o pisica. Indignata, bunica ii răspunde: „când o sa-ti dea Dumnezeu o pisica din aer, o sa poți avea si tu una.” Fata jucându-se in parcul de copii, făcând gropi in nisip, se trezește cu o pisica care aterizează „din aer” chiar in fata nepoatei. Bunica fiind pe banca, îngrijind de nepoata, a văzut aterizarea pisicii, si a înțeles ca este de la Dumnezeu ca nepoata ei sa aibă pisica. Preotul nu ia spus de unde aterizase pisica, placând cu zâmbetul pe buze la povestea femeii care ura pisicile.
In viată de multe ori ne place sa asociem multe lucruri cu voia Domnului. Ni se întâmplă ceva bun, „a fost voia Domnului!” Se întâmplă ceva rău „a fost voia Domnului!” Exista o exagerare in a atribui toate lucrurile in mana Domnului, cele bune venind de la El, cele rele însușindu-ne datorita păcatului, ne-ascultări, putinii credinței, toate ajungând sa fie datorita voii Domnului.
Unii si-au perfectat obiceiul sa deschidă Biblia la voia încercării in momente de decizii importante din viață, considerând ca Domnul vorbește printr-o deschidere spontana a Bibliei. Pisica a căzut din cer accidental, datorita ideii preotului sa tragă de creanga. Voia Domnului este o expresia prea folosita si prea abuzata, sugerând ca totul este voia Domnului, la bine si la rău. Pericolul sa acuzi pe Dumnezeu de nereușitele pe care le ai in viață, a durerilor si bolilor, este păcătos.
DUMNEZEU NU ESTE AUTORUL DURERI SI NICI A PACATULUI.
Viața de credință nu este măsurată in binecuvântări si succesuri care ar fi atribuite voii lui Dumnezeu, ci in ascultare, umilință, in trăirea unei vieți de slujire bunului Dumnezeu. Coram Deo!
