Dr. Caius Obeada
Trăiesc in nordul Americii, in statul New York, unde unele ierni sunt mai blânde însă restul sunt destul de reci, cu multa zăpadă, si investiție serioasa in sistemul de încălzire a casei. Sunt zile când numai in maieu nu se sta la televizor, fiind necesar un pulover sau chiar o jaca mai lejera.
Sfântul Basil ne istorisește moartea eroica a unor soldați romani la anii 320 AD in Armenia. Legiunea a doisprezece, numita „Înarmat cu Fulger”, una din cele mai cunoscute legiuni pentru vitejia soldaților lor, era mândria imperatorului Licinius. Se spune ca nu au fost soldați mai viteji decât cei din această legiune, fiind trimiși sa lupte in Armenia. Totuși, imperatorul a auzit ca in aceasta legiune erau soldați care acceptase pe Cristos in viețile lor.
Vestea ca mulți soldați din aceasta legiune era Creștini, a făcut pe imperator sa dea comanda sa pedepsească cu moartea pe toți soldații identificați a fi Creștini. Prefectul a strâns pe toți soldații si a întrebat care soldați sunt Creștini. 40 de soldați au ieșit in poziție de drepți in fata legiunii. Li sa cerut sa renunțe la Creștinism, nici un soldat lepădându-și credința.
Prefectul a dat comanda ca acești soldați sa se dezbrace si sa meargă in coloana de marș intru lac înghețat. Mergând spre mijlocul lacului in formație militara, la pielea goala, acești romani au început sa cânte:
„Patruzeci de soldați luptând pentru Tine, o, Hristoase, pentru a câștiga pentru Tine victoria și coroana învingătorului! ”
Pe la miezul nopți unul din soldații din mijlocul lacului abandonează credința si fuge spre marginea lacului sa se încălzească la foc. Una din gărzile romane se spune ca a văzut o lumina deasupra soldaților din mijlocul lacului. Când a văzut lumina peste lac, sa ridicat si a spus: „Și eu sunt acum creștin, mi-am aruncat uniforma, și-am aruncat sabia deoparte.” Soldatul a dispărut în întuneric pentru a se alătura celor treizeci și nouă in mijlocul lacului. Pana dimineața majoritatea au murit înghețați, restul fiind omorați de sabie. Corpurile au fost arse si cenușa aruncată in lac. Nu știu care este reacția unui credincios in fata unei astfel de marturii. Sângele martirilor a făcut posibila păstrarea credinței pana in zilele noastre. Noi ne plângem de putina încercare crezând ca avem drepturi si libertăți într-o lume care nu ne aparține. Frigul doboară pe mulți, unii amorțind nu pentru Cristos ci pentru plăcerile temporare a acestei vieți. Domnul sa ne tine tari in credință primita din partea înaintașilor noștri. Coram Deo!
