Dr. Caius Obeada
Nu știu de cate ori ați citit mesaje lansate de unii care par sa aducă un adevăr. Unii ar crede ca anumite postări relatează adevăruri Biblice. Alții chiar cred ca unele postări ar fi chiar din Biblie.
Una din postările lansate face următoarea afirmație:
„Oricât de multe sacrificii ai face pentru oameni si oricât de mult te-ai strădui sa le faci bine, va veni o vreme in care vor spune ca nu au făcut nimic pentru ei.”
La prima vedere pare sa fie o realitate cu care ne întâlnim in viețile noastre, un adevăr bine spus. Cea ce m-a pus pe gânduri este cați au dat like la aceasta postare fără sa se gândească sau sa se uite cu atenție la ce indicator este folosit.
Aceasta postare scoate in evidenta plângerea unui om care pare ca a făcut așa de mult si nu i sa recunoscut bunăvoința de care a dat dovada. Daca citim cu ochi lumești, in care Cristos nu exista, ni se pare normala aceasta formație. Daca încercam sa punem pe Cristos in ecuație, plângerea de care da dovada scoate in evidența dragostea de sine, sensibilitatea personala in care i se pare ca i se aduce nedreptate. Acest pasaj, pare ca scoate in evidenta nedreptatea altora fata de cea ce tu faci, nu Cristos.
Unii ar spune ca exagerez si îmi pierd timpul cu astfel de postări. In realitate este ca ne-am obișnuit sa ne mângâiem singuri, sa ne facem victime la injustiția si nedreptatea altora.
Daca aceasta postare făcea referință la Cristos, nu cred ca am avea prea mult de comentat, însă, luând in vedere ca un plângăcios scoate in evidenta o nedreptate, mă gândesc cat de spirituali suntem, la ce nivel am ajuns sa putem întreține astfel de gândire?
Scripturile ne spun clar in Efeseni 2:10;
„Căci noi suntem lucrarea Lui și am fost zidiți în Hristos Isus pentru faptele bune pe care le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte ca să umblăm în ele.”
Cu ce fapte ne putem lauda când chiar si ce credem ca a inițiat din bunăvoința a inimilor noastre au fost pregătite de Dumnezeu? Ne facem hoți de bunătate, când totul ni sa pregătit din veșnicii?
Ce sacrificii ai face pentru un om, la care tu nu ai fost chemat sa le faci de Cristos? Ce ai putea face tu din bunătatea inimii tale pe care Cristos sa nu le fi așteptând din partea ta?
Suntem robi a lui Cristos, unde si aerul pe care-l respiram ii aparține. Este ceva care ar putea sa ne îndreptățească in a putea sa ne plângem ca am fi fost nedreptățiți? La postarea de care fac referință, 194 de persoane si-au arătat ca sunt in consimțământ cu textul lansat, iar 17 au făcut share sa citească si alții. Daca Cristos este centrul vieții noastre, iar noi suntem robii lui Cristos, poate aceasta postare sa ne reprezinte? Coram Deo!
