O NOAPTE LA SIRET
Martie 07, 2019
„Copilarie, copilarie, ce ma fac fara de tine…”
Povestea de astazi ma duce pe plaiurile Zoltene, la o noapte petrecuta cu Breazu pe Siret. Era deja la jumatatea lui august, daca imi aduc aminte bine, vacile erau deja aduse acasa. Dimineata si seara ma duceam cu vacile la holdele de fan care deja erau cosite, iar fanul adus acasa. In aceasta perioada din an, inamicul cel mai mare al gospodarilor Zolteni erau gliganii (porcii mistreti), care isi faceau de cap. Graul era deja treierat, dus la batoza, si sacii de boabe de grau depozitati in podul casei. Era perioada cand terenul de grau se ara, lemnele din paduri se aduceau acasa, crumpii (cartofii) era stransi depe holde. Cucuruzul (porumbul) era inca verde si in crestere, timpul cand copii mai furau dela unul si de la altul cucuruz pentru pus pe foc, in lipsa de oale la fiert.
Pentruca gliganii erau o pacoste pentru taranul Banatean, o serie de inventii si incercari au fost aplicate sa-si pazeasca roadele campului. Se stia din batrani ca gliganul nu vede bine, insa are auzul foarte bun. Unii au insirat sarme la hotarul holdei de cucuruz, si din metru in metru au agatat cutii de conserve goale. Cand porcu dadea in sarma, pleurile de conserve incepeau sa faca galagie, sperand sa sperie gliganii. Altii sau folosit si de sticle agatate pe sarma sa faca galagiu. Unii si-au dus cainii sa pazeasca holda, legati cu lanturi mari la hotarul holzii de unde se credea ca vin mistretii. Iar cei care au pierdut cel mai mult cucuruz in anii precedenti, cu 
holde mai aproape de paduri, sau dus ei insusi sa pazeasca holdele peste noapte.
Era o sambata seara, cand m-am facut voluntar sa merg pe Siret sa pazesc holda de cucuruz a lui Roma. Cu o noapte inainte se auzize ca holda vecinului fusese devastata de gligani, cu o paguba aproape totala. Vorbind la masa cu o ai mei, le-am spus ca ma duc eu sa stau de paza la holda din Siret. Eram mai mare, asa ca sau increzut in mine. Mi-am pregatit toporul, am avut niste chibrite sa pot face un foc, sfeter (plover) mai gros si un cojoc a lui mamare. Am avut si un mic criceag cu apa din fantana, o boata, si pe Breazu. Breazu era un catelus de 4-6 luni, care mergea dupa mine mai peste tot. Jucaus, dar si fricos, sa luat dupa mine spre Siret.
Intr-o punga de plastic am avut si o bucata de pita si niste mere. Prin spatele gradini lui Roma, pe drumul care te ducea prin spatele caselor Zoltene, m-am dus pe deal pana in varful ulitei, am trecut pe celalat deal taind de-acurmezisul holdele sa ajung la Siret. Holda dela Siret era la granita cu padurea statului. Defapt era un drum care separa marginea padurii de restul holdelor Zoltene. Am auzit caini latrand pe Masteacani, dar eu m-am dus fara frica. Soarele era pe apus si trebuia sa ajung pe lumina sa merg in padure si sa strand niste cloampe mai uscate sa-mi fac un foc. Noptile era friguroase, pe dimineata holdele pline de buraca. Aproape de
mijlocul holdei, pe o margine, era un mar unde m-am decis sa-mi fac sederea. Aici sub mar mi-am facut o vatra cu niste pietre depe marginea holdei pentru foc.
M-am dus in padure si am strans lemne uscate, sa nu fiu prins ca tai pomi buni din padure. Am strans lemne uscate sa am pe toata noaptea. Breazu fugea dupa mine prin padure pe cand cautam crengi si cloampe uscate. Pe cand am terminat cu stransul, si puse bine sub mar, soarele deja imi spuse-se noapte buna, ne vedem dimineata. Cu niste coji uscate de mestecan si o hartie pe care o aveam in posnar (buzunar), am dat drumul la foc. Nu aveam radio, telefon, sau facebook, dar l-aveam pe Breazu, care incepuse sa se inghesuiasca in mine. Ne-am jucat amandoi la caldura focului, din cand in cand auzind crengi rupte in padure. Cerul era senin ca aproape atingeai stelele. Stele cazatoare taiu cerul la o viteza ca aproape ca le pierdai, daca nu erai atent. Nu stiu cat era ceasul ca nu aveam, insa am adormit sprijinit de mar, cu focul incalzind picioarele si fata, iar Breazu bagat in piciorele mele.
Eram adormit cand am auzit galagie mare. Peste deal incepusera sa bata din pleuri un alt ortac, cainii lautrau speriati de parca le ieseau inimile din loc. Am sarit si eu de parca eram sub atac. La hotarul meu nu auzeam nimic. Intuneric, fara sa vad pe unde calc, umblam printre porumb spre granita din nord, sperand sa vad sau sa aud ceva. Cu toporul in mana, Breazu tacut dupa mine. M-am dus pe holda vecinului, ajungand la o holda de fan. M-am uiat pe tarina, sa vad lumina unui foc din departare, cu tipete si zbieraturi sperand sa sperie gliganii. Pleiurile se auzeau miscate, cainii latrand disperati, un vecin cu o torta in mana incerca din rasputeri sa sperie pe cineva. Eu din departare ma uitam la stradania unui satean sa-si apere holda. M-am retras spre holda mea, gandindu-ma ca la orice pas as fi putut sa ma intalnesc cu o turma de gligani, venind dinspre padure.
Am ramas treaz pina spre dimineata, cand mi sau inchis ochii si mie. Cu focul aproape stins, soarele deja 
incepea sa-si faca prezenta de peste padure. Breazu incerca sa ma scoale. M-am dus la hotarul holdei sa vad daca am fost atacat, sau daca vad urme de mistreti. Nu am vazut nimic, am multumit Domnului si m-am dus inapoi la mar sa acopar jarul cu pamant, sa nu ia foc ceva din cauza mea. Apa ramasa in criceag am aruncat-o pe foc, mi-am luat cojocul si am luat-o incet spre sat. Am coborat ulita jos in sat, nu m-am dus peste deal, am vrut sa vad satul dis de dimineata. Pe drum m-au vazut unii intrebandu-ma daca am vazut ceva gligani pe holda. Ajuns acasa, mamare mi-a pregatit mancare, trebuind sa ma spal si sa ma pregatesc de biserica. Breazul sa oprit in sopru, ascuns sub carul vechi.Si asa am petrecut o noapte la Siret cu Breazu. Au mai fost si alte noptii, insa noaptea asta a fost speciala, a fost prima noapte de om mare cu responsabilitatea de a apara holda de cucuruz a lui Roma.
E aproape dimineata la noi, mai devrema soba se oprise si nevasta nu a reusit sa o porneasca. Pe la miezul noptii am pornita si casa sa incalzit din nou. Ochii mi se inchid, asa ca trebuie sa va spuns: Tace buna! Shalom! Bucuria cerului cu voi! Fiti pregatiti ca nu se stie ziua plecarii!
Ps. Mai scuzati-m si voi de greselile gramaticale, plecat de 37 de ani din tara si am mai uitat romana. In poze este Siret-ul; prima holda este cea care fusese cu cucuruz. Restul pozelor sunt pe holdele vecinilor la Siret in 2013.
