LA RUGA LA FARDEA
Martie 03, 2019
„Copilarie, copilarie, ce ma fac fara de tine…”
Eram le vre-o 10 ani ca varsta cand vara m-am dus pe plaiurile Banatului. Deobicei tata ma ducea la Zolt, o calatorie cu trenul dela Constanta la Bucuresti, unde schimbam spre Lugoj. La Lugoj mai faceam o schimbare cu un tren personal care trebuia sa ne lase in Faget. In Faget luam o cursa de autobuz pe la pranz, ajungand in Zolt pe la unu dupa-amiaza, lasat in fata casei lui Munteanu. Era o calatorie care incepea dupa-amiaza spre seara in Constanta, ajungand a doua zi dupa pranz.
Ajuns la Zolt, m-am acomodat imediat cu treburile casei si responsabilitatile mele, adica de a merge la vaci. In aceste timpuri mergeam cu Jeni la vaci, sculandu-ma in fiecare dimineata la 5, imbracarea si plecatul pe drum sa o luam pe Ana lui Cuci sprei vaile Zoltului. Seara eram acasa, insa nu am putut spune ca am mai reusit sa fac ceva, intunericul umpluse satul, becurile stalpurilor ajutand sa ocolim gropile. Era sambata seara cand am aflat ca mergem la Fardea la biserica. Nu pot spune ca eram familiar cu sarbatorile calendarului ortodox, si nici cu programarile rugilor din zona. Bucuria mare era ca mergeam la ruga la Fardea, fara sa fi stiut ce sa fi asteptat dela o astfel de sarbatoare.
Imi aduc aminte ca ne-am sculat de dimineata, trebuid sa o luam pe jos pana la Fardea, in jur de 10 kilometri. Nu erau autobuze si nici atatea biciclete sa ne duca pe toti. Asa ca imbracati festivi de biserica, cu Roma in fata, am plecat spre Fardea. Cu noi mai era Estera si Jeni, Ion mergand cu bicicleta, mamare ramasa acasa sa mearga la vaci pe vai. Ruga dela Fardea se tinea de Rusalii, dupa calendarul Bisericii Ortodoxe, o festivitate tinuta din batrani. Brama era lasate la un inceput de iunie, ajunsi la capatul satului, gradina lui Monu ne spunea buna-dimineata, cu o roua lasate pe fan si restul gradinii. La pas militaresc am ajuns la Gladna destul de repede, unde ne-am mai intalnit cu alti „pocaiti” care si ei se porneau in drum spre Fardea.
Fara tractoare, masini mici, sau alte modalitati de transport, pocaitii erau in mars spre Fardea. Daca imi aduc 
aminte bine, dela Gladna Romana o luasem pe o poteca care ne ducea pe scurtatura la Gladna Montana, dupa care trebuia sa o luam spre Fardea. Cu Biblii in mana, cartea de cantari, la pas „militaresc” a lui Roma am tinut ritmul spre adunarea pocaitilor din Fardea. Ajunsi la Fardea la biserica, curtea deja era plina, pastorul Lupulescu asteptandune cu o inima calda sa ne spuna „pacea Domnului Isus.” M-a imbratisat, recunoscandu-ma ca sunt baiatul lui Simion dele Constanta. Ma intrebat daca am ceva pentru program, insa cum eram rusinos, i-am spus ca nu. Tatare ma dus la bancile din fata langa fanfara, de unde am putut sa vad intreg programul festiv de ruga.
Fanfaristii dela Gladna Romana era cu instrumentele aduse la Fardea, corul format din coristi din toate satele locale. Biserica era plina, cu scaune prin curte si pe drum, multi copii la joaca in fata bisericii. Sunetul fanfarei sguduia cladirea fara mila. Geamurile deschise, femeile cu evantai din hartie incercau sa ramana in viata, barbatii cu sudori pe fruntile lor si camasi unde pana la piele. Soarele batea, iar restul din curte fugind la umbra sa se apere de razele cerului. Cu atata lume si asa program, nu stiu cum a trecut timpul. Fara microfoane si statii, fiecare si-a folosit vocea la cel mai mare potential, nimeni plangandu-se ca nu aude. Daca cineva s-ar fi plans de o voce mai inceata, fanfara iti destupa urechile bine. Predici una dupa alta, cu invitati speciali, pastorul Lupulescu incheid festivitatea cu o invitatie ca fiecare musafir sa ramana sa fie impartit la o casa pentru o masa de pranz, sa nu plecam cu stomacurile goale.
Nu imi aduc aminte unde am mancat, insa oricine a mai fost pe la vre-o ruga, stie de primirea regala pe care o primeste in Banat nu are egal. Cu mancare din abundanta, prajituri care si acum imi lasa gura apa, primirea de onoare ramane memoriabila. Am ramas la pranz la ceva neamuri, dupa care ne-am pornit inapoi spre casa. Cu burtile pline, intoarcerea acasa a fost mai lenta si mai lejera, Roma conducandu-ne la un pas militaresc mai incept sa nu lesinam de combinatia caldurii si a burtilor pline. Eram deja in compania lui Ionel Vetan, fuging in fata neamului, ascunzandu-ne dupa un pom sau altul, incercand sa o speriem pe Estera sau Jeni.
Nu imi aduc aminte sa mai fi fost la vre-o ruga la Fardea, de multe ori Rusaliile cazand in mai ci nu in iunie. Defapt anul acesta Rusaliile cad pe data de 16 iunie, perioada in care voi fi la Zolt, sperand sa merg la ruga din Fardea la programul de seara. Pentru cei care trec prin zona Banateana, cautati sa mergeti la o ruga sa va puteti bucura de ospitalitatea regala.
In sat la noi este aproape dimineata, si ar fi trebuit sa ninga din nou. In casa este asa de cald ca a trebuit sa dau soba sa mearga mai incet. Toti dorm, inclusiv cainele in fata sobei. E tarziu si trebuie sa va spun de peste ocean: Tace buna! Shalom! Bucuria cerului cu voi! Fiti pregatiti ca nu se stie ziua plecarii!
