O ZI GREA PENTRU BOII LUI ROMA
Martie 02, 2019
„Copilarie, copilarie, ce ma fac fara de tine…”
Era sfarsitul verii cand trebuia sa aducem vacile acasa de pe vai. Defapt in nici un an nu am stiu sa fie o zi exacta a transferului depe Vai spre sat, insa pentru mine si ortacii mei era o bucurie mare; reveneam si noi la normal. Instructiunile din partea lui Roma au fost simple, sa stam cu vacile pe langa grajd pana vin ei. Planul era ca inainte de parasirea Vailor, trebuia sa incarcam carul cu niste lemne pregatite pentru iarna. Eu, Ionel si Nita am dat drumul la vaci ca de obicei, asteptand semnalul lui Roma ca a ajuns pe Vai. Nu a trecut mult timp de cand am dat drumul la vaci, ca vedem pe Roma, mamare si Ion venind jos pe carare spre noi. Mamare inainte, Roma dupa si Ion cu toporul pe spate.
Am avut ceva greutati sa prindem boii, care fugeau de noi. Mamare avea niste pita (paine) in mana, momind fiecare bou sa vina la ea. Cu mare blandete, ii scarpina intre coarne si cu cealalta mana le punea lantul la gat. Odata ce erau in lant, fiecare bou era dus la car sa fie pus in jug. Roma si cu Ion sau preocupat de pusul boilor in jug, trebuind sa mearga cu carul jos pe vale sa incarce lemnele de iarna.
Am lasat vacile cu Ionel si m-am dus sa ajut pe Roma si Ion sa incarce carul cu lemne. Boii deja fusesera lasati sa pasca, iar Ion si Roma incepuse sa aleaga lemnele care sa le puna in car. Era o stiinta incarcatul carului, trebuind sa fi priceput la folosirea fiecarui spatiu lasat intre lemne. Eram deja mai mare, c-am la 16-17 ani, si tare mandru ca puteam sa ajut si eu la incarcatul carului. Nu a durat mult pana toti trei am terminat, Roma apreciind cate greutate de lemne erau puse in car. Problema cu care Roma era confruntat era legata de dealul Vailor, un drum de pamant si nisip, in unele locuri mai ingust, insa la un unghi de inclinare foarte abrupt. Roma facea calcule daca boii ar putea sa traga greutatea lemnelor incarcate. Defapt, la un momend dat Roma ne-a oprit sa mai incarcam carul ca alta data, concentrat mai mult sa aprecieze greutatea pusa in car sa fie trasa de boi.
Dupa ce am incarcat carul, eu si Roma a trebuit sa gasim un lemn mai tare cu care sa strangem lantul deasupra carului. Era o metoda batrana care asigura siguranta lemnelor in car, sa nu le pierdem pe drum. Ion sa dus sa curate drumul care iesea depe Vai, sa asigure ca nu ramanem blocati de vre-un pom cazut dea-lungul drumului. Boii au fost pusi la jug, Roma dand semnal ca trebuie sa plecam. Mamare si Ionel au trebuit sa iasa pe deal inaintea carului cu boi. Tatare in fata boilor, Ion pe de-oparte iar eu pe cealalta. Totul a mers bine pentru inceput, carul scartaind de greutatea lemnelor. Am inceput sa urcam o panta mai mica, boii tregand din greu. Drumul fiind din nisip, ploiile au sapat in mijlocul drumului santuri pe care apa sa scurs pe vale.
Rotile carului treceau pe deasupra santului, un bou deoparte celalalt pe cealalta parte. Era destul de greu sa tii boi din frau, chinuindu-se sa traga greutatea carul, cu rotile care se afundau un nisip. La un sfert de drum, Roma opreste carul sa se odihneasca boii. Aburi ieseau din narile boilor, respirand din greu. Urmatoarea parte a drumului era mai grea, cu o stramptatura in care eram siguri ca rotile trebuiau sa intre in malul de nisip. Cu un „Hai, Hai…” Roma da comanda boilor sa porneasca carul. Copitele boilor intrau in nisip, cu mare greutate sa porneasca carul. Eu si Ion ajutam boii impingand din spatele carului. Nu puteai sa-ti faci avant pe costa in sus, insa deodata drumul ajunge la o iclinatie mul mai mare cu niste gropane mari de care Roma trebuia sa se fereasca sa nu cada in ele. Carul aproape ca a inceput sa incetineze, boii chinuindu-se din rasputeri sa traga. Roma, un profesionist in manipularea carului cu boi, a inceput sa strige pe boi sa nu se opreasca. Eram constienti ca daca boii se opreau, nu mai aveam cum sa ne intoarcem si nici cum sa mai iesim pe coasta in sus. Ajunsesem la o situatie foarte periculoasa, boii incepand sa alunce pe nisim, chiar ajungand sa cada in genunchi in timp ce din rasputeri trageau greutatea carului. Ochii boilor aproape sa iasa din orbita, aburi ieseau pe nari, plini de spuna la gura. Cu strigate sa speriem boii, Ion deoparte impingea carul pe cand eu de cealalta parte, Roma tragand si el de jug sa ajute boii.
Nu stiu cat a durat toata aceasta faza dramatica in care am crezut ca boii se dau batuti, insa cu eforturi supranaturale, nemai vazute de mine, am ajuns la poiana din varful dealului. Imediat ce am ajuns la un loc drept, Roma a oprit carul cu boi. Cu spune la gura, deabia respirand, uzi de transpiratie, boii lui Roma au ajus sa scoata carul cu lemne de pe Vai. Nu stiu cum a fost si in alti ani, daca carul a mai fost asa de incarcat. Cert a fost si este ca boii lui Roma niciodata nu sau accidentat din cauza neglijentei, pusi la risc „prostesc”.
Erau cinci kilometri pana in Zolt, imaginea carului cu boi, si a vacilor care mergeau linistite in fata lor era ca in povesti. M-ai aveam o singura dificultate inainte de a ajunge in sat: coborarea ulitei cu carul plin de lemne. Ulita Zoltului este la o inclinatie mare, coborand depe deal jos in sat. Inainte de coborarea ulitei, Roma a oprit carul cu boi, pe cand Ion a trebuit sa puna o „limba de fier” la roata carului, sa coboare ulita cu o roata impiedicata. Fara frane, inertia si legile fizici ar fi facut ca carul sa o ia la vale spre sat fara sa se mai opreasca. Totusi, dibacia strabunilor, au invatat urmasii sa puna piedica la car sau cocie, oridecate ori se cobora pe ulita. Cu strigate sa opreasca boii, sau sa nu o ia la fuga, Bingea si Florea (numele boilor) cu coarnele tineau carul din rasputeri sa nu treaca peste Roma, care si el era in fata lor sa-i tina din frau.
Coborati depe ulita, vacile erau inainte noastra cu mamare si Ionel, Roma in fata carului cu Ion pe margine, iar eu la coada. In fata la cooperativa sunt primit de Cinciu care imi spune: „Ia te uite cine vine de pe Vai…” Coleg de clasa cu tata, prieteni pe viata, Cinciu totdeauna a avut cuvinte bune pentru mine. Acasa, vacile au fost lasate sa bea ceva apa de pe vale, in tip ce carul cu boi a fost dus in gradina. Seara sa incheiat cu toate animalele legate in grajd, Ana la muls vacile, mamare la gatit ceva mancare de seara. Asa am ajuns sa dorm a doua noapte in Zolt, pe un pat cu saltele, nu pe pamant tare cu paie pe jos. Misiunea Vailor era terminata.
Revenind la zilele noastre, azi am lucrat de garda la urgenta. Nu scriu povestile de spital, ca deabia apuc sa le uit si sa nu-mi aduc aminte niciodata. Ajuns acasa, sotia (asistenta medicala) era deja plecata tura de noapte la un camin de batrani. Fara paine, m-am pus sa-mi fac o mamaliga cu niste carne de porc, si ceva branza. Nu am reusit sa mananc toata mamaliga, totusi am avut ceva hrana necesara corpului. Acum am terminat povestea mea, la noi sa ajuns dupa 2 dimineata. Ochi incep sa se inchida, asa ca trebuie sa va las pe alta zi, sa va mai spun din povestile mele. Deci, de peste ocean va spun: Tace buna! Shalom! Bucuria cerului cu voi! Fiti pregatiti ca nu se stie ziua plecarii!
- In fotografie sunt boii cu care am adus lemnele depe vai…
