MONU – FRIZERUL SATULUI
Martie 01, 2019
„Copilarie, copilarie, ce ma fac fara de tine…”
Imi aduc aminte de timpurile copilariei cand mama ma ducea la frizer in Tomis I. La scoala nu aveam voie sa purtam parul lung, asa ca ai mei erau fortati sa ne duca la frizer. Mama inca nu practicase tunsul pe noi, un lucru care a evoluat si intamplat putin mai tarziu, la o varsta mai mare de 14-15 ani. C-am in aceasta perioada mama descoperise talentul tunsului si economiei de dat bani la frizer. Totusi, vizetele la frizer nu erau asa de dese, parul crescand cu toata viteza. Pe la sfarsitul scolii si inceputul vacantei de vara, parul deja incepea sa fie mai marisor. Totusi stiam ca urmatoarea sesiune la stilististul meu, trebuia sa aibe loc in Zolt.
Imi aduc aminte ca bunicul era un om care tinea parul scurt militareste. Nu ii placea sa vada tinerii si copii cu „plete” mai ales cand igiena nu se putea pastra in optime conditii, la coada vacii, sau la lucru pamantului. Nu l-am cunoscut pe bunicul cu parul lung, si nici sa se duca la Faget sau in alta parte la frizerie. Satul Zolt avea o functionalitate aparte, cu specialisti in diverse profesii, dela reparat ceasuri, la tamplarie, zidarie, sau frizerie. Acest sat traia intr-o lume izolata, construit la capatul drumurilor. Zoltul era ultima statie de autoboz, pentru lucratorii dela Nadrag, sau a cursei dela Faget sau Lugoj. Autobuzul ajungea in sat si trebuia sa se intoarca inpoi, ultima oprire in fata cooperativei lui Cinciu. Dela cooperativa drumul se impartea in doua directii: spre Valea Mare margand spre Luncani, sau spre tarina facand stanga, sau pe Ruginoasa drept inainte.
Singurul om care mi-a taiat parul in fiecare an pe meleagurile Zoltene a fost Monu, tatal prietenului meu din copilarie Ion. Daca nu venea la noi acasa sa taie parul lui tatare si mie, mergeam noi la el acasa. Povestea de astazi are loc acasa la Monu, cand intr-o sambata seara m-am dus cu tatare sa ne taiem parul. Acasa mamare era in bucatarie, cu Estera terminand ceva prajituri. Eu am mai bagam degetul in blid sa iau ceva crema dela tort. Estera ma mai fugarea, insa persistenta de a linge ceva crema ma facea sa merg pe ascuns si sa mai bag degetul in blid, lasan ampreta unui copil neastamparat. Din ocol aud ca ma striga tatare sa mergem la Monu. 
Deja stiam dece, fara sa mai trebuiasca sa-mi spuna. Era ziua tunsului.
Fuga dupa el, tatare bate politicos in poarta la Monu, primiti de sotia lui care ducea ratele la cotet. Am intrat in casa unde un scaun era pus chiar in mijlocul camerei, asteptand clientii. Eu m-am dus imediat sa ma joc cu Ion si Fanel, lasand pe mos Roma sa fie primul la tuns. Monu nu avea nevoie de directii si indicatii, stiind exact ce tunsura si stil avea mosul.A pus un cearceaf peste Roma si cu o masina de tuns manuala, a inceput sa tai parul, nu inainte sa fi pus ceva ulei pe lame. Cu un piepten in mana stanga si masina de tuns in dreapta, parul deja scurt, cadea pe cearceaf, mai tarziu sa ajunga pe dusumea. La un joc de carti cu Ion si fanel, noi ne-am vazut de treaba, lasand pe Monu si Roma sa aibe discutiile lor.
Nu dureaza mult ca sunt chemat de Roma sa iau in primire scaunul. Eu fiind mai mic, Monu a luat o copaie si a pus-o pe scan, ca sa fiu mai inalt. Am stat linistit la tuns, pana a inceput sa-mi cada parul pe nas. De frica sa nu ma taie, am incercat sa ma tin pana nu am mai putut. Fara anunt mi-a venit un stranut, ca mi sa miscat capul in spate mai intai, dupa care cu o forta ne-explicata in fata, mai sa cad jos depe scaun. Roma deja plecase, martorii spectacolului (Ion si Fanica) razand in hohote, pe cand uica Monu speriat sa nu-mi fi taiat parul prea mult sau sa ma fi accidentat cu masina de tuns. Cu fata plina de par, uica Monu ma, uitanduse daca sangerez. Norocul meu a fost ca uica Monu era aproape sa intre in par cu masina cand nu am putut sa ma abtin si am stranutat asa de tare. Fara nici o paguba, curatat de parul de pe nas, uica Monu si-a continuat tunsul cu succes.
As fi vrut sa mai stau la joaca cu Ion si Fanel, insa parul depe spate imi manca pielea. M-am scuzat si am luat-o la fuga pe intuneric acasa. Roma aproape ca isi terminase de ras barbain camera lui, eu fugind la mamare 
sa-mi dea o copaie si sa ma spal pe cap si spate de parul ramas. Aventurile cu frizierul Monu au fost repetate in fiecare an, uneori la inceput da vara, altadata la sfarsit de vara cand Roma spunea ca nu ma poate trimite acasa pletos. Un detaliu care mi-a ramas in amintire a fost faptul ca Monu a fost coleg de scoala cu tata, un fumator profesionist,mai tot timpul duhanea, cu tigarile carpati fara filtru lipite de degetele lui. Cand tundea peRoma, ca respect fata de el, nu isi aprindea tigara niciodata. Odata plecat, tigara deja era pe buze, parca vazandul cu pieptenul in mana stanga, masina manuala de tuns in dreapta si tigara in coltul gurei. Amintiri copilaresti a unui om care familia mea la considerat ca neam, nu numai vecin de casa.
Azi am avut ceva ameteli de cap, nu stiu dela ce, dar am reusit sa-mi fac treaba. Fetele sus in camerele lor, cainele in fata sobei, sotia la lucru. Un eveniment culinar special pe ziua de astazi au fost sarmalele de ardei umpluti, asa cum facea mama. Nevasta mi-a facut o surpriza deosebita. Cu putina smantana pe ei, au fost „micidiali” cum mai spun italieni. Sunt la miezul noptii, asa ca trebuie sa va spun: Tace buna! Shalom! Bucuria cerului cu voi! Fiti pregatiti ca nu se stie ziua plecarii!
