CAND GALIGANII AU INVADAT VAILE
Februarie 27, 2019
Pe Vai nu ai stiut ce vreme o sa fie decat dupa culorile cerului, adierea vantului, prezenta furnicilor in afara pusoiului. Nu am avut radio si nici ceas, insa am stiut sa ne uitam la umbra, sa apreciem timpul placatului cu vaci la pasune, sau intorsul spre grajd. Totii copii Zoltului care mergeau la vaci ajungeau sa recunoasca timpul si vremurile, totdeauna pregatiti de ploaie. Din generatie in generatie ai ajuns sa inveti toate aceste lucruri, chiar si mai mult.
Era o seara de sambata cu cerul rosiatic, vacile deja era in grajd la muls. Eu m-am dus sa tai niste pomi mai uscati pe parau, in timp ce mamare mulgea vacile. Totul se facea la o precize a ceasului, niciodata terminand prea tarziu sau prea devereme, niciodata prinsa in intuneric in grajd sa nu vezi pe unde sa calci. Se mai auzeau ciripitul pasarilor in pregatire de noapte. Am tras dupa mine niste cloambe de lemn la coliba, le-am taiat bucati la masura vatrei. Am dat jeraticul deoparte, am pus niste coaja de mesteacan uscat pe jar si pus ceva lemn bine uscat deasupra. Am inceput sa suflu in foc pina am umpluta cabana de fum, usturatul ochilor aducandu-mi aminte ca imi trebuie o gura de aer. O flacara apare, continuu sa suflu, dupa care se porneste pe un foc miricel, gata sa aprinda restul lemnelor.
Coliba era plina de fum, un ritual obisnuit al serii. Odata ce focul sa aprindea bine, fumul disparea printre cloabe colibii. Am adus ceva lemne in coliba sa le pun pe mariginea vatrei pentru a le folosi mai tarziu. Am continuat sa tai restul lemnelor, asigurand destule bucati sa ne tina peste noapte. Mamare mulsese vacile si sa pus sa taie niste crumpi (cartofi). Imi facea o „mancare de crump” cu ceva afumatura adusa de acasa. Nita si Ionel si ei erau la oalele lor, pregatind ceva de mancare. Nita avea niste oua si ceva afumatura. Mirosul de oua coborand in jos pe vale pe sub nasul nostru. Ne-am mai jucat ceva, am adus apa dela izvor in criceag, ne-am facut nevoile in spatele grajdului, pregatiti sa ne ducem in colibe la culcare.
Am adormit langa mamare, acoperit cu o suba groasa, picioarele incalzite de focul colibei. Era o placere sa dorm noaptea la coliba, in aroma focului, niciodata inghetat de frig. Nu stiu cat a fost ceasul, insa niste traznete au inceput sa ne deranjeze. Numaram secundele sa vad cat de repede se apropria furtuna. Intr-un ceas ploaia era pe noi, cu tunete si fulgere care luminau toata valea. Lumina tunetului se strecurau pe furis printre cloabele lateral ale colibei. Vacile era linistite, obisnuite cu ploaia, fulgerele si tunetele Vailor. Eu am adormit linistit, stiind ca mamare era langa mine.
Nu stiu cand sa terminat ploaia, insa dimineata a venit peste noi repede sa ne spuna ca trebuie sa ne sculam. Mamare si-a pus papucii in picioare si a iesti din coliba. La un moment dat aud „au Doamne, Doamne, mai sa tabareasca pe noi….” Ionel si Nita era deja treziti si se uita uimiti in jurul colibelor si a grajdului. Am iesit si eu afara curios sa vad ce sa intamplat. In fata ochilor, la cativa metri de coliba erau santuri facute de galigani (porci mistreti), de parca au venit cu aratul. Uimirea nu era ca au sapat gropi, ci cat de aproape de grajduri si colibe au sapat, fara ca unul dintre noi sa fi auzit aceasta scarmanare de pamant vicioasa, fara ca animalele din grajd sa fi fost tulburate. Dupa estimarile noastre zeci de porci mistrti au trecut pe langa colibele noastre, mai tarziu sa descoperim ca platoul Vailor era distrus de galigani, distrugand terenul imaginar de fotbal, un loc plin de gropane.
Era duminica dimineata si am multumit Domnului de apararea Sa, mai ales ca mai tarziu am aflat ca bunica mea era tare sperioasa. Am continuat dimineata ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic, bunica sa intors acasa in sat, iar cei trei muschetari si-au continuat aventurile de vacari pe dealurile Vailor. Mai tarziu cand am ajuns acasa, toata familia aflase de istoria noastra, cum am dormit dusi fara sa fi auzit galigani snoraind si sapand pamantul pe langa noi. Multumesc Domnului ca am dormit asa de bine in noaptea acea. Daca ne-am fi sculat la sunetul porcilor, nu imi pot imagina ce s-ar fi intamplat. Bine ca nu au dat porci peste noi, ar fi putut sa darame colibele cu mare usurinta si sa fim atacati. Dar mana Domnului a fost cu noi ca si in toate zilele vietii noastre.
Vantul sa domolit pe la noi, maine trebuie sa vina zapada din nou. Sa facut zece seara si ma luat somnul. Trebuie sa va spun de peste ocean: Tace buna! Shalom! Bucuria cerului cu voi! Fiti pregatiti ca nu se stie ziua plecarii!
