PE SES LA FOTBAL
Februarie 26, 2019
Zoltul a avut doar doua locuri dedicate animalelor pentru pascut: Vaile Zoltului si pe Ses. Sa mergi pe Vai iti lua aproape un ceas (o ora), la o distanta de vre-o cinci kilometri de sat. Trebuia sa mergi peste holde, prin padure, in sus si in jos pe dealuri, pana ajungeai sa cobori intr-o vale mare, un platou unde seara vedeai turmele de vaci, boi si cai la pascut. Sesul era mai aprope de sat, unde nu iti trebuia sa stai cu vacile peste noapte. Toti care au folosit Sesul pentru pasune, seara erau acasa cu animalele lor. Iti trebuia in jur de 20-30 de minute de mers pana ajungeai la un platou mare unde vacile mancau si copii se juacau cu lopta (mingea).
In ani 1970, satul era plin de copii, cu multe aventuri si povesti care ne-au acompaniat viata. Zoltul nu a avut un loc de joaca pentru copii, structura geografica a satului fiind limitata la un drum de tara care era pe marginea unui rau, cu case contruite pe amandoua parti ale raului. Nu exista un platou sau teren mai mare unde sa se poata juca fotbal, astfel ca multe amintiri sunt legate de vaile Zoltului sau de Ses. Povestea de astazi merge inapoi in timp, la o zi de duminica dupa-amiaza. Sa dus vorba prin sat sa ne intalnim pe Ses unde sa organizam o partita de fotbal. Nu aveam mingii performante, insa daca nu ma insel, Horia baiatul lui Florica, vecinul de peste drum, ar fi avut o mingie de piele de fotbal.
Depe Ruginoasa, Nita, Mircea Sur si Gecu deja isi anuntasera venirea. Sorin lui Planeta si el incins sa joace o partita buna de fotbal ne face cunoscut ca vine direct pe Ses. Fanel si Ion a lui Monu, Horia, Doru lui Negreu, Ionel Vetan, toti gata sa plecam pe Ses. Din josul satului Monica ne astepta sa-l luam, iar Caius lui Time (si el mai mic) vroind sa vina si el. Am ajuns pe Ses multi copii, multi dintre care nu imi mai aduc minte nume. Eram peste 20 de copii si mai mici si mai mari, si un numar de fete din sat care nu au fost interesate sa joace cu noi. Dupa o mica discutie am decis sa curatam repede terenul de crengi si tufe mai mici de iarba. Am fi vrut sa facem terenu drept si curat ca la Maracana. Inpartiti pe grupe, in jumate de ceas am terminat, baitii mai mari asigurand niste bolovani sa facem portile. Masurat terenul la pas, am stabilit limitele terenului sa arate cat de profesionist.
Ne-am inpartit in doua echipe egale si am inceput meciul. Nu cred ca am vazut o bucurie mai mare pe Ses, si mai multi copii ca acum. Nu imi aduc aminte ce eveniment era in sat de eram toti acasa ci nu pe Vai. Sa fi fost ruga Zoltului, sau alta sarbatoare, insa minunea a fost ca toti am fost in sat, si toti am reusit sa fugim pe Ses sa facem o partita. Cu o singura lopta la joaca, nu imi aduc aminte exact de cate ori am oprit meciul, pentruca nu mai gaseam mingea pierduta printre tufele si pomii de pe Ses. Nu aveam apa cu noi, iar soarele inca era sus cu zambetul peste capetele noastre. Dupa 2 ceasuri de fotbal, transpirati si epuizati, am terminat partida planuind sa organizam un campionat de fotbal pe Ses in care sa jucam impotriva satelor vecine. Ideea a fost fenomenela, insa realitatea a fost ca toti am fost imprastiati de nevoile familiilor, a animalelor care ne asteptau pe Vai. Eu nu am mai participat la vre-un meci asa de mare si important pe Ses, ramanand cu amintirea acestei ocazii unice
Unii dintre cei care eram cu cazarea in colibele Vailor, am continuat sa jucam intre noi pe Vaile Zoltului, cu o minge de 13 lei de plastic adusa de la Lugoj, sau Faget. Distractia si placerea jocului a continua pe vai cu Sorin a lui Planeta, Mircea Sur si Gecu, Fanica si Ion a lui Monu, Ionel Vetan si Nita a lui Gaita. Nu am mai ajuns pe Ses de multe ori, insa privelistea de pe platoul Sesului sunt inca de admirat chiar si din imaginile aeriene de pe Google. Amintiri frumoase cu o generatie de copii pe care soarta ia dus departe de sat, amintirle aducandune mai aproape.
Ieri seara a batut vandul bine in sat si chiar sa pus si ceva zapada, pe care am curatat-o cu motorul. La noapte se spune ca va fi si mai frig, pentru urmatoarele 3-4 zile ramanand inghetate trotuarele. Este tarziu, noapte vine devreme, vantul ma saluta prin adierea lui pe langa geam. Eu mai am de lucru, totusi va spuns de peste ocean: Tace buna! Shalom! Bucuria cerului cu voi! Fiti pregatiti ca nu se stie ziua plecarii!
- Imagini de pe Ses vazute din satelitul lui Google. In mijlocul imaginei, platoul se vede destul de bine….
