FLORICA SI CRAITELE DE PE VAI
Februarie 22, 2019
Era o dimineata racoroasa, paraul lui Schiopu plin de buraca, ca nu se vea mai mult de 2-3 metri in fata. Mamare terminase mulsul vacilor, Florica, Mandruta, vitelul si boii lui Roma gata la o noua aventura pe dealurile Vailor. Nita si Ionel erau si ei gata cu mulsul, mai trebuia sa curete grajdul de baliga. Depe mormanul de baliga din fata grajdului, aburi calzi se ridicau spre cer, taind buraca care ne tinea in umbra. Focul din coliba deja stins, jaratic pastrat pentru seara. Toti trei am luat-o dupa vaci, iar mamare cu pleul de lapte in mana spre casa.
Diminetele incepeau mai greu pentru noi, eu cu cizmele gaurite, ferindu-ma sa nu ma ud la picioare. Bruma era asezata peste tot, vacile alenea la pascut, pas cu pas. Azi era o dimineata deosebita, aveam planuri mari; ne hotarasem sa mergem cu vacile dupa craite. Stiam locul, insa nu stiam daca iesisera. Ne-am dus pe vale, dupa care am indrumat turma de vaci si boi sa o ia in sus pe o vale sa ajungem in capul coastei. Nu pot trada locul craitelor, care de generatii ies si sunt culese de familiile noastre, totusi, cu pasi marunti
ne indreptat se locul unde totdeauna eram binecuvantati.
Eram pregatit, aveam doi saci de plastic. Nu pentruca as fi gasit asa de multe craite, insa precaut tot timpul sa ma protejes de ploaie. Am gasit ceva pitoance, insa le-am ignorat, mergand cu vacile mai pe ocolite la locul comorii Vailor. Am indreptat vacile putin mai departe de locul stiut, asa ca nu cumva sa ne creasca competitia. Clopotele ne ajutau sa apreciam pe unde erau. Se facuse deja 11 dimineata, pe la 12 trebuia sa ne intoarceam spre grajd, asa ca era calculat sa fi avut un ceas de cautat craite.
Am lasat vacile sa pasca alenea, iar noi trei repede la cautat craitele. Pentru cei care nu stiu si nici nu au mancat vre-odata craite, sunt cele mai bune ciuperci lasate de Domnul, cu un gust de ne-egalat. Numai culoarea craitelor iti lua ochii, de iti faceai mila sa le culegi. Ajunsi la locul craitelor, Nita deja o luase inspre locul pe care il stia mai bineputin mai departe de mine. Eu m-am dus mai la dreapta, lasandul pe Ionel sa-si gaseasca si el locul. De la vre-o 5-6 metri am vazut un bulb alb care iesea de sub plapuma de frunze uscate, incercand se se ascunda de mine. Am luat-o la fuga sa ma intalnesc cu el si cu restul familiei de craite care incercau sa iasa de sub plapuma padurii.
Pentru mine a fost o zi ca in povesti, cu zeci de craite in jurul meu, culegand cu zor una 
cate una, atent sa le pun in sac fara sa le fi strivit. Nu stiu la ce viteza culegeam, recunoscator ca a dat mana Domnului peste mine, si am umplut un sac de plastic. Am lasat sacul langa un pom, uitand total de vaci si restul boilor. M-am apucat cu iuteala sa umplu al doilea sac de craite, bucuros peste masura sa fiu binecuvantat cu asa recolta. Al doilea sac deja era jumate plin, cand aud un rupt de creanga in spatele meu. Ma intorc in viteza sa fiu surprins de ochii speriati a lui Florica, vaca lui mamare. Manca cu toata placerea din sacul de craite culese, ajungand la fundul sacului. Ochi erau holbati, mai sa cada pe jos de frica, surprinsa in flagrant ca manca craitele mele.
Mi-am pierdut controlul si am inceput sa fug nebuneste spre Florica, care inca nu se lasase sa manance craitele din sacul de plastic. Cu o boata de alun pe care o aveam, am sarit la ea, vaca sa speriat, si a luat-o la fuga. Eu dupa ea incercand sa o prind si sa-i dau o mama de bataie, de ciuda ca mi-a mancat sacul cu craite. Am fugarit-o pana mi-am revenit, intorcandu-ma la jumatatea de sac care o culesesem. In loc sa fi mers la ai mei cu un sac jumate de craite, era mahnit ca ramasesem cu jumate, nu prea mare scofala in aventura craitelor. Ionel si Nita au ras cu pofta de mine, mai sa cada jos pe parau. Fiecare dintre ei mai putin norocosi ca mine, totusi cu treisferturi de sac plini cu craite. Cand am ajuns la grajd, am fost asa de maniat ca am mai dat doua boate pe spatele lui Florica, la care ea sa intors spre mine ca si o sfidare, sa-mi spuna multumesc. In capul lui Florica
probabil ca sa gandit ca sa meritat 2-3 boate pentru un sac de craite.
La pranz m-am dus spre holda de fan in valea Ceramizii, unde clanul Obeada ma astepta. Le-am dat craitele, aducand o mare bucurie lui Roma care si lui ii placea mancarea de craite asa cum imi placea si mie. An dupa an am strans craite pe vaile Zoltului, si m-am bucurat de gustul fermecator a unei mancari lasate din cer. Azi sotia imi face bureti aproape in fiecare saptamana, bucurandu-ma cumva de gustul uitat al buretilor. Florica mea, sa bucurat mai mult de craite decat eu, la costul ieftin de 2-3 boate pe spate.
Nu stiu daca voi mai ajunge sa mananc craite, totusi istoria creaitelor mi-a ramas bine intiparita in mintea mea, din cand in cand aducandu-mi aminte cu placere. La noi aproape ca se face dimineata si eu inca sunt la scris. De peste ocean va spun: Tace buna! Shalom! Bucuria cerului cu voi! Fiti pregatiti ca nu se stie ziua plecarii!
Ps. Fotografii cu craite si stranepoata lui Florica in grajdul lui Ion in Zolt….
