LA CRUCE IN DEALUL GLADNEI
Februarie 18, 2019
Un loc care nu poate fi uitat si parasit in istoria Zoltului este crucea ridicata de Puiu Andrasoni din dealul Gladnei. In mintea fiecarui copil care a mers pe vai la vaci sau la oi, sau toti cei care au mers pe tarina Zoltului, nu au putut sa nu treaca printr-o rascruce de drumuri, unde o veche cruce marcheza si te directioneza in trei directii. Daca te indreptai spre sud-vest, drumul de paman te ducea spre padure in directia carierei de nisip, mai tarziu coborand la intrarea satului Gladna Romana din directia Zoltului. Daca o luai spre nord, drumul de pamant te ducea spre Ceramida, locul strabun al vechilui sat intrat in istorie pe la secolul 13-lea, continuand spre dealul Bumbei in directia vaile Zoltene. Daca mergeai spre est, dupa un kilometru ajungeai la o alta intersectie de drumuri, mergand spre nord-east ajungand la Jupunesti. Daca ai fi luat-o spre sud, drumul de pamant batatorit de de sute de ani de strabunii nostri, ai ajunge spre ulita Zoltului in capatul dealului, cobarand in satul dela „sfarsitul drumurilor”, cum mai era cunoscut in istorie.
Nu stiu decat timp aceasta cruce a fost ridicata, insa cel putin trei generatii isi aduc aminte de aceast loc special, ca un sanctuariu duhovnices ridicat in mijlocul naturii la rascruce de drumuri. Nu imi aduc aminte sa-l fi cunoscut pe Andrasoni (dupa acest nume), probabil dupa fata mi-as fi adus aminte, insa marturia lui a ramas istorica, un exemplu pentru multi care au trecut pe sub umbra acestei cruci. Aceasta cruce continua sa fie o marturie a bunavointei unui tata, care isi doreste binecuvantarea bunului Dumnezeu peste copii sai: Adin si Adina. Un lucru frumos, un exemplu a unei dedicari pe care multi nu au facut-o. Simplicitatea credinciosiei acestui om, la indemnat sa ridice o cruce in cinstea bunului Dumnezeu, cerand binecuvantarea cerului peste copii Sai. Pe cand multi alti parinti fac acest lucru zilnic in odaia casei lor, Androsani se pune sa faca o cruce ca un simbol a credinciosiei pe care o are fata de Dumnezeu.
Pe mine ma leaga amintirile unui copil care mergea la vaci, care se odihnea cateva minute 
la jumatea drumului spre casa, sau spre vai. La apus de soare, razele isi spuneau la revedere coborand alene peste dealuri, mai tarziu ascunzandu-se dupa muntii Poiana Ruscai, si a Padesului. Privelistea apusului era monumentala, ramas in adierea unui vand care iti gadila fata, spunandu-ti ca seara se apropie. De multe ori m-am uita la aceasta rascruce de drumurilor, parca vazan strabunii nostri lucrand holdele Zoltului, a cociilor si carurilor cu boi batatorind drumurile de pamant. Praful tarinei ridicadu-se in adierea vantului, devenea ca un semn al prezentei inaintasilor nostri care din trecut ne salutau cu un „tace buna.”
In 2013, nu am putut sa vizitez Zoltul si sa nu vad vaile, trecand pe sub de privelistea odihnitoare a crucii. Am fost surprins de aranjamentul rustic pe care Ion Obiada la facut, cu niste butuci si o masa care sa-ti dea o odihna fizica, dar si spirituala, sub umbra unui pom in linistea si prezenta dragostei lui Dumnezeu care se uita cu drag peste copii Sai Zolteni.
Imi aduc aminte cand mergeam la holdele lui Roma in dealul Gladnei, sau spre Ceramida, nu se putea sa nu te opresti la cruce. Acest loc emana o energie a unei prezente de pace si liniste, pregatindu-te pentru drumul care era in fata ta. Ramas indragostit de tarina Zoltului si a vailor unde mi-am petrecut copilaria, nu am putut sa nu-mi duc copii si nepotii sa vada si ei privelistea dela rascruce de drumuri, sub o cruce veche lasata amintire de Andrasoni.
Imaginile crucei din anul 2013, nu fac justitie imaginilor copilariei, a timpurilor cand 
zilnic treceam prin acest locas de odihna. Nu am trecut prin Zolt fara sa fi trecut pe sub umbra crucii la rascruce de drumuri, sa nu stau cateva momante in concertul greierilor, a unei linisti sufletesti deosebita. Sper sa-mi dea bunul Dumnezeu putere sa o revad la vara in compania sotiei, sa poposim la umbra crucii in fata cerului si a bunatatii lui Dumnezeu peste aceste locasuri. Este noapte peste ocean, ramas incantat de imaginile crucii din dealul Gladnei, totusi trebuie sa-mi odihnesc ochii, asa ca va spun: Tace buna! Shalom! Bucuria cerului cu voi! Fiti pregatiti ca nu se stie ziua plecarii!
