CU CARU DUPA BRANZA
Februarie 16, 2019
Este greu sa uiti ani copilariei, a vacantelor de vara petrecute la poalele Varfului Pades de unde bunul Dumnezeu cu indurare se uita spre Zolt, Gladna Romana si restul satelor din aceasta zona Banateana. Pentru unii viata la tara ar fi parut sa fie ca in filme, fara lipsa de bunatatile pe masa, cu cas sau branza proaspata abia adusa dela stana, de bunatatea carnatilor afumati cu o mandra (mamaliga) calda pe masa. Cand orasenii vizitau satele si neamurile dela tara, de multe ori nu isi dadeau seama de munca grea a taranului sa aibe o mandra sau o pita calda la masa.
In ani 1970 imi aduc aminte ca Zoltul avea cativa ciobani: „Calul,” „Gaita, „Patru lui Gaita” Traian lui „Cucu,” „Dorel,” si Ion a lui Roma. Nu stiu cate oi erau in sat in aceasta perioada, insa era cert ca acesti ciobani si-au lasat amprenta in istoria satului, asigurand cas si branza nu numai Zoltenilor dar si la neamurile si prietenii din tot Banatul. Daca imi aduc aminte bine, Roma tot timpul avea intre 50-70 de oi, poate gresesc, insa branza dela aceste oi nu ajungea tot timpul neamului asa de mare pe care Roma il avea. Asa ca mai trebuia sa cumpere branza dela alti ciobani ca sa sigure necesitatile familiei, a celor 10 copii pe care ii avea.
Imi aduc aminte de noaptea in care Ion ma luat la stana de oi sa dorm. Se facuse seara, focul incalzea apa sa se faca o mandra. Cainii era in jurul oilor, in alerta totala sa apere de lupi. Odata ce oile au fost mulse, sa inceput sa se faca mandra intr-o oala mai mare pe cand in alta se incalzea laptele proaspat muls. Imi aduc aminte ca ne-am pus pe jos in jurul unei oale cu lapte fierbinte si mandra. Eu ne invatat cu mancatul laptelui fiert, am stat sa se raceasca putin sa pot incepe. Ion, Calul, si Traian dadeau cu tarie din „talpalau” parca ar fi fost la intrecere la cine mananca mai repede. La urma urmei eu am ramas fara lapte, flamand, cu o bucata de mandra in mana si ceva branza. Cand l-am intrebat pe Ion
ce este cu graba asta la mancat laptele asa de fierbant, cu zambet pe buze imi spune: „cand esti cu Calul, daca nu dai repede, ramai flamand.” Ion si Traian au invatat lectia de tineri cand au ramas si ei nemancati datorita lui Calul. Au trebuit sa invete sa manace laptele fierbinte sa nu ramana flamanze peste noapte. Asa ca prima mea noapte la stana am petrecut-o in coliba intre Ion si Traian, din cand in cand sculat de cainii care latrau sa apere oile.
Intr-o vara Roma a avut nevoie de branza, si nici un cioban din sat nu a putut sa-i dea, asa ca a facut apel la neamul nostru dela Gladna Romana la uica Hipu. Aveam vre-o 14-15 ani cand intr-o sambata am fost trimis de mos Roma sa ma duc cu Ion la Gladna cu boi sa aducem o cada cu branza. Am pus boii la jug, si am luat-o incet spre Gladna. Drumul a fost usor, cu cateva opriri sa lasam un camion si o cursa dela Nadragu sa treaca, continuand spre casa lui Hipu. Ajunsi in fata casei, am pus carul cu boi sub un pom sa nu stea la soare. Era dupa-amiaza si soarele inca batea bine. Am intrat in ocul la Hipu care ne astepta. Pe masa era ceva branza si rosii, apa rece de fantana si o sticla de suc cu ceva tarie. Eu nu stiam ce este in sticla, insa in Banat este o treaba de omenie sa dai ce ai mai bun la gosti (oapseti).
Am mancat repede ca sa nu tinem boii prea mult in drum, am gustat putina tarie, aproape sa-mi ia gatul foc, insa painea si branza mi-au salvat viata. Odata ce stomacul a fost pus la punct, multumire lui uica Hipu, ne-am chinuit sa punem cada de branza in car si sa o luam inapoi spre Zolt. Caldura soarelui ne-a pomorat, asa ca am ajuns acasa arsi de soare, rosii, incalziti, buni de nimic. Nu mai stiu cum am ajuns acasa, pentruca din car nu ne-am dat jos de oboseala, boii ajungand in fata portii lui Roma de unii singuri.
Mamare (bunica) si-a dat seama ca ceva nu a fost in regula, luandu-ma la intrebari. Ion 
sa dus direct in pat dupa ce am dus boii la grajd, iar cada cu branza ramasa in sopru in car. Ion era fierbinte, cu febra, iar eu obosit m-am dus in sopru sa stau la umbra cu o cana de apa rece dela fantana. Pentru noi, odata ajunsi acasa, misiunea a fost dusa la capat. Cel mai important a fost ca cada cu branza a ajuns bine acasa, si nici un incident sa intamplat pe drumul de 2-3 kilometri intre aceste doua sate.
Nu am mai fost cu carul dupa branza, insa am fost destule ori la adus lemne depe vai, care este o alta poveste pentru o alta seara. La mine este dupa miezul noptii, scriind dupa o seara de garda la urgenta. Trebuie sa ma duc la pat, asa ca:
Tace buna! Shalom! Bucuria cerului cu voi! Fiti pregatiti ca nu se stie ziua plecarii!
Ps. In fotografie sunt boii cu care am fost dupa cada de branza cu Ion. Urmatoarele Imagini sunt cu Traian lui Cucu.
