FRATELE MEZEI
Februarie 09, 2019
Uitandu-ma prin fotografiile anilor 1970, am dat peste o fata cunoscuta: fratele Mezei. La ani 1970, biserica Baptista din Constanta a avut un grup de lucratori deosebiti. Viata bisericii era plina, cu dorinta predicarii si ajutorarii bisericilor mai sarace de pretutindeni. Imi aduc aminte de parintii si bunici mei vorbind de ajutoarele trimise de Biserica Baptista spre Moldova, la familii de „pocaiti” saraci. Fratele Puha, Nicola, Bejenaru, fratii Dumitru, Gherman, fratii Ghereben, Baban, Austacioaie, Mezei, erau printre multi alti oameni de baza care au sustinut lucrarea impreuna cu fratele pastor Daduica.
Printre fetele cunoscute din copilarie, imi aduc aminte de fratele Mezei, unul din oameni de baza a bisericii, membru in comitetul bisericii, un vestitor al Evangheliei, om bine pregatit intelectual, inginer de profesie. Nu pot spune ca am cunoscut bine pe fratele, insa amintirile unui copil devin pretioase atunci cand dupa 50 de ani inca mai raman accesibile. In afara faptului ca l-am cunoscut
la biserica, fratele era vecin de cartier cu parintii mei. De multe ori mergand la biserica, ne intalneam pe strada 30 Decembrie, strada din spatele blocului nostru. Cu o geanta in mana, unde probabil ca era Biblia si alte hartii si studii, fratele avea un mers incet, fara sa-l fi cunocut sa fie in graba. Cu mult inainte de inceperea programului de biserica, fratele Mezei era totdeauna punctual. Mergand in compania parintilor mei si a fratelui Mezei, imi aduc aminte cum tata purta tot felul de discutii in drum spre biserica.
Pot spuna ca am fost de cateva ori pina la usa aprtamentului fratelui Mezei, trimis de parinti cu cate un mesaj scris pe hartie. Nu stiu ce contineau mesajele, insa nu ma faceam voluntar niciodata la dus mesaje prin vecini. Parintii erau prieteni cu familia Mezei, vizitand apartamentul nostru de mai multe ori.
Din viata de biserica,ca copil imi aduc aminte ca era un bun vorbitor, cu un dar carismatic de prezentare, cu lacrimi in ochi prezentand mesajul Evangheliei. Era „domol” la vorba, cu o dictie aparte, un ardelean cu o vorbire mai blanda. Imi aduc aminte ca era unul din persoanele care erau gasite in fata bisericii la amvon destul de des. Daca nu conducea ora de rugaciune, tinea scoala duminicala. Daca nu era nici la ora de rugaciune si nici la studiu duminical, era la amvon cu fratele Daduica. Daca nu era vazut in biserica, insemna ca era plecat la sate sa ajute cu impartasia Cinei Domnului, ca unul din diaconii bisericii. Fratele Mezei a fost un lucrator aparte, implicat in plin la
predicarea si marturia Evangheliei.
Placand de multi ani din Constanta, am pierdut unele cunostinte si schimbari venite in viata Bisericii Baptiste din Constanta. Am aflat ca fratele s-ar fi mutat la Cluj unde a fost implicat in lucrarea Evangheliei, mai tarziu auzind de la mama ca fratele Mezei a fost implicat in planurile de constructie a taberei din Surduc, judetul Timis. Stiu ca parintii mei au mai pastrat relatii de prieteniecu fratele Mezei dupa plecarea noastra in America, chiar vorbind la telefon cu multi ani in urma. Nu pot spune multe despre fratele Mezei, amintirile pe care le am fiind prim ochii unui copil. Sa facut seara dragii mei, dela un muritor la altul va spun din nou:
Tace buna! Shalom! Bucuria cerului cu voi! Fiti pregatiti ca nu se stie ziua plecarii!
