LA VACI CU JENI SI ANA (A DOUA PARTE)
Ianuarie 29, 2019
In jurul pranzului ajungeam la holda. Bunicul avea mai multe lanturi de pamant pe dealurile Zoltului. Pe timp de vara, o buna parte o petreceam la holdele de fan. Cu doua vaci, un vitel si doi boi in gospodarie, era nevoie de fan pentru perioada de iarna, cand vacile erau tinute in grajd. In plus, bunicul mai avea si vre-o 50 -70 de oi care si ele trebuiau hranite pe perioada iernii. Era nevoie de mult fan, asa ca era mult de lucru. Odata ajunsi la holda, de rugala se opreau toti in pregatirea mesei de pranz. Bunica deja ajunse-se la holda cu „cotorita” si „pleul” cu supa abia facuta. Apa rece de izvor deja adusa intr-un „criceag” mai mare. Pe o fata de masa facuta la mana de bunica, un „blid” de supa era pus in mijloc familiei. Fiecare cu o lingura si o bucata de paine de casa in mana eram pregatiti sa incepem pranzul, nu inainte de binecuvantarea Domnului ceruta de bunicul. Intr-un ritm continuu, fiecare lingara golea repede „blidul”, bunica atenta sa re-umpland blidul, asigurand ca toti sa fie hraniti bine.
Bunicul avea niste norme de munca deosebita. La o zi de munca grea, trebuia sa mananci bine si sa te 
„odihnesti” boiereste, inainte de a reincepe lucru de dupa-amiaza. Am ramas si eu cu aceasta norma, imprumutat din traditia bunicului. Dupa supa, mai aveam si o prajutura, o druga cu mere sau cu branza, dupa care fiecare isi folosea plovarul folosit in racoarea diminetei, sa se odihneasca un ceas. La pranz fiind asa de cald, nu era sanatos sa fi expus razelor de soare, asa ca la pranza se sforaia putin sub umbra rece a pomilor lui tatare. Pe la doua dupa-amiaza se re-incepea munca, iar pe la trei, impreuna cu Jeni ma re-intorceam spre vai, in mana cu noi pleuri de lapte goale.
Pe la orele 4 dupa-amiaza, vacile erau lasate sa se intoarca pe pasunile dealurilor si vailor, in compania vacilor vecinilor nostri de grajduri. In timp ce vacile erau lasate sa iasa din grajd, furca ma astepta sa ajut pe Jeni sa curete grajdul de pleava, si pus paie pe jos in prepararea serii. Spre diferenta de mersul la vaci dimineata, dupa-amiaza era mult mai mare distractie. Era mult mai cald si prielnic de joaca, fara sa fim restrictionati de bruma diminetei, udati cand treceam pe sub un pom sau aproape de o tufa. Ma jucam mult, pe cand Jeni si Ana continuau crosetatul si „trancanelele” povestilor din sat. Imi placea sa ma urc in pomi pina la varf, mai ales in compania verilor mei. Ne urcam pe cate un plop mai tanar pina nu mai puteam si fortam pomul sa se indoaie sub greutatea noastra, ca si cum am fi ajunsi la pamant cu parasuta. Erau nebuneli si invetii de copii mici. Totusi, pe vaile Zoltului la vaci am avut cele mai placute momente de copilarie.
Pe la 7 seara deja ne intoarceam spre grajduri, unde din nou trebuia sa lasam animalele sa bea apa, dupa
care trebuiau duse la grajs sa fie mulse. Odata ce erau mulse, grajdurile era inchise, si cu mare bucurie luam pleurile cu lapte sa urcam dealul vailor spre dealul „Bumbii.” Ajungeam sa ne intalnim cu restul „ortacilor” care trebuiau sa se intoarca in sat, pe cand altii ramaneau sa-si petreaca noaptea la colibele lor in vecinatatea grajdurilor. Fiecare cu pleuri de 10 litri de lapte, ne indreptam pe apus de seara spre casele noastre. Pana ajungeam in sat, deja intunericul se lasase, trecutul pe langa cimitir uitat. In fata cooperativei lui Cinciu, cate un satean mai baut, mai facea cate un commentariu in prezenta tinerelor fete Jeni si Ana, sau mai radeau de micul orasean dus pe vaile Zoltului la vaci. Odata trecuti de cooperativa, ajungeam in fata casei lui Ana lui Cucii, trecand prin fata casei lui Vetan, mai tarziu a lui Iulisca, Munteanu, finul Albu, lui Horia, iar pe puntea de lenm pe langa casa lui Monu, inapoi la casa noastra, unde eram asteptati pentru masa de seara.
Ajunsi acasa nu era prea mult timp ramas sa mai faci ceva. Obositi, ne spalam, si ne puneam la „lavita” pusa in mijlocul casei, unde bunicul multumea Domnului pentru binecuvantarea Sa. Odata ce spunea amin, fiecare lingura, sau bucata de paine se indrepta spre blidul de mancare. Odata terminata masa, femeile casei era la spalat si inceputul pregatirile pentru urmatoarea zi. Zi dupa zi, prezenta mea pe plaiurile Banatene au fost binecuvantate, ramas cu obiceiuri din viata bunicilor mei. Ok….inca o poveste a copilariei depe plaiurile Zoltene, pana maine va spun din nou:
Tace buna! Shalom! Bucuria cerului cu voi!
