LA PLUG CU ANA
Ianuarie 27, 2019
Istorisirea de azi ma duce vre-o patruzeci de ani pe plaiurile Banatene la Zolt. Era undeva la sfarsit de vara, pe cand graul deja fusese taiat si trecut prin batoza, claniile frumos inaltate in spatele gradinii lui Roma. Vacile si boii erau deja aduse acasa de pe vai, lucrarile de sfarsit de vara erau in toi. Bunicul avea mai multe lanturi de pamant pe care le lucra in fiecare an. Prin rotatie, lanturile cu porumb era transformate in lanturi de grau si invers. Culesul prunelor deja incepuse, tinerii satului mergand la ferma la strans tot felul de fructe.
In casa Roma, se luase decizia sa aram un lant de pamant sus pe Ruginoasa. Bunicul a decis sa ma trimeata impreuna cu matusa Ana sa aram lantul de pamant. Ne-am sculat de dimineata sa pregatim tot ce aveam nevoie pentru arat. Plugul a fost pus in car, legat bine cu un lant sa nu cada. Carul de boi a fost scos din ocol, jugul pus la locul lui. Bingea si Florea au fost adusi la car si pusi la jug. Cu o cotorita mica de mancare si un criceag de apa, am plecat cu carul de boi spre Ruginoasa. Eu am mers in fata carului, Ana pe langa car din cand in cand dand directii boilor: cea…hait…cea/hait….
Dupa o jumate de ceas am ajuns la holda, unde am trebuit sa descarcam plugul si pregatit de arat. Lantul de pamant unde
trebuia sa aram, era pe un deal. Bucuria de a fi in fata boilor a trecut destul de repede realizand cat de greu o sa-mi fie se merg inaintea lor in sus pe deal, dar si pentru ei sa traga plugul. Cu cate o brazda in sus si una in jos, am ajuns la pranz, cand a trebuit sa lasam boii sa se odihneasca. Pina dupa-amiaza am ajuns sa aram un lant de pamant, care mai tarziu avea sa fie semanat cu grau.
Aceasta zi a ramas intiparita in mintea mea de zeci de ani. In primul rand a fost ziua cand am castigat incredrea bunicului de a conduce carul cu boi. In zilele noastre ar fi echivalentul de a castiga examenul de conducere. In al doilea rand, am simtit o satisfactie deosebita sa stiu ca am contribuit cu ceva deosebit familiei; cu matusa Ana am arat un lant de pamant. Iar in al treilea rand am avut satisfactia sa ma laud prietenilor mei. Aceasta istorisire pare banala, insa pentru cei care au arat cu boi sau cai stiu cat de greu este pentru animal cat si pentru cei care conduc animalele. Aratul de pe Ruginoasa a fost ultima data cand am mai fost la arat. Avand in vedere ca in sat erau doar cativa sateni care au preferat sa se foloseasca de boi in schimb de cai, sa ma vezi in fata carului cu boi era o raritate: nepotul lui Roma isi castigase un nume in sat.
Cea ce am invatat din tinerete prin aratul lantului de pe Ruginoasa a fost ca trebui sa nu te descurajezi cand in fata ta este o lucrare care pare imposibila. In dimineata cand am inceput aratul mi sa parut imposibil sa terminam aratul intr-o zi. Brazda dupa brazda pina la pranz deja terminasem jumate din lant. Pna seara pe la cince, lanstul de pamant fusese arat. Cate un pas in fiecare zi poti ajunge departe. Daca faci pasi mari poti sa te oboseti repede sau sa te descurajezi usor. Nu repezeala lucrurile aduce satisfactie, ci dusul pina la capat. Ok….am mai destanuit o poveste din viata mea, pina maine va spun:
Tace buna! Shalom! Bucuria cerului cu voi!
