TRUBADURII PE FALEZA CAZINO
Ianuarie 26, 2019
Una din traditiile tineretului Bisericii Baptiste Nr. 1 din Constanta (pe timpul veri) a fost sa se intalneasca duminca seara (dupa programul bisericii) pe faleza Cazino, in fata la statuia lui Emineascu. Imi aduc aminte din copilarie sa merg pe jos dela biserica pina pe faleza in compania parintilor mei. Intalnirea tinerilor pe faleza se pare ca a fost pastrata din generatie in generatie in biserica parintilor mei. Nu pot spune cine a inceput aceasta traditie, insa pot atesta ca a fost continuata si de generatia mea.
Totul incepea din curtea bisericii, unde se decidea cine purtau chitarile pe faleza. Una din responsabilitatea mea era sa duc o chitara sau doua. Pe faleza, impreuna cu Marius Gherebean, Octavian Puha, si fratele mai mic Sorin Obeada, era desemnati chitaristii trubaduri. Mai aveam si alti tineri chitaristi cum ar fi Viorel Silvestru si Tavi Baban, insa cei patru au sustinut acompaniamentul instrumental a grupului de tineret in multe circumstante. Pe diferite cai, toti ajungeam pe faleza, nu inainte de a ne opri sa cumparam covrigi si braga, iar mai rar cate o pizza. Uneori mergeam cu autobuzul, insa mai des era pe jos, in lipsa de bani. Odata ajunsi pe faleza, ne indreptam spre statuia Eminescu, unde alti tineri deja ne asteptau. Deobicei se incepea cu un grup mai mic, marindu-se pe timp ce alti tineri ajungeau pe faleza dela alte bisericii, mai ales cei dela Biserica Baptista Nr.2. Tineri Constanteni impreuna si cu alti tineri din tara (veniti la plaja), contribuiau concertului muzical pe faleza Constantei.
Intrunirile la Eminescu au ajuns legendare pentru multi tineri care au avut binecuvantarea sa fie partasi acestor activitati 
Evanghelistice. Cu un program muzical de o calitate extraodinara (as spune), zeci de Constanteni si turisti ajungeau sa se bucure de muzica trubadurilor „pocaiti.” Activitatea inocenta a „pocaitilor” a atras atentia si securitati, mai ales ca producea o strangere asa de mare de persoane fara sa aibe un permis de intalnire organizata. Cea ce a facut securitatea sa fie si mai curioasa, au fost lucrarile de evanghelizare sustinute de Jean Chiforeanu impreuna cu alti tineri Constanteni. Pe cand chitaristi sustineau tonul si muzica, pe margina grupului unii incepeau sa aibe discutii inocente care duceau la marturisirea a credintei si o invitatie la biserica. Activitatile purtate pe faleza au avut succes, unii din cei care au auzit Evanghelia chiar sa vina la biserica.
Dupa plecare mea din tara, activitatile tineretului la statuia Eminescu au continuat. In anul 1990, cand am revenit in tara (pentru prima data dupa emigrare), am putut sa ma bucur de intalnirea tineretul la Eminescu, unde in libertatea obtinuta, se canta in aer liber, fara frica, in nadejdea credintei pe care au avut curajul nu numai sa o pastreze dar sa o si marturiseasca. In ultima vizita facuta in tara in 2013, inca am mai intalnit tineri Constanteni pe faleza. Sper ca marturia Evangheliei sa continue, insa pina la urmatoarea istorisire va spun:
Tace buna! Shalom! Bucuria cerului cu voi!
