NAVIGATORII LA CONSTANTA
Ianuarie 25, 2019
La un an dupa incidentul din Braila, Navigatorii au aujuns si la Constanta. Biserica Baptista Nr. 2, unde noul tanar pastor Doru Hnatiuc isi incepuse activitatea au invitat misionarii misiunii Navigatorii la o saptamana de educare practica in evanghelizarea personala. Nu imi aduc aminte daca era la inceput sau sfarsit de vara, insa sezonul de vara era in toi. Tineri Bisericii Baptiste Nr.1 au primit si ei invitatia de participare la fel ca si alte grupuri din localitatile vecine, incluzand Tulcea. Numarul participantilor a fost destul de mare, a unor tineri interesati sa invete practicarea evanghelizari personale, entuziasti in proclamarea Evangheliei.
Diferenta de atmosfera intre experienta Brailei si cea din Constanta era radicala. Poate ca eram la mine acasa, insa nu eram
sub tensiunea unei securitati care ne urmareste. Nu am avut incidente sau atentate de intimidare. Fara frica sa fim urmariti, in fiecare dimineata ajungeam la biserica unde eram asteptati de gazda cu toata ospitalitatea pe care au putut-o sa o dea. Sesiunile se incepeau dimineata cu lauda si inchinare, dupa care se incepeau cursurile. Cu mici pauze intre sesiuni, ajungeam la pranz unde un mic dejun era deja pregatit. Ziua se termina undeva dupa-amiaza, cand ne era greu sa ne despartim unii de altii. Autobuzul din km 5 ma astepta sa ma duca la poarta 1 unde luam un alt autobuz spre Tomis I.
Daca imi aduc aminte bine, primele 3-4 zile au fost lectii teoretice care sau sfarsit cu o practica de evanghelizare personala intre noi. Eram mai codas la o marturie a credintei publice, cu toate ca multi se ateptau de un curaj mai mare dela dirijorul 
orchestrei Bisericii Baptiste Nr. 1. Mi-a fost foarte greu sa-mi deschid gura si sa fac marturisirea de credinta personala in fata unui grup de 3-4 persoane. Tot grupul de tineret erau impartit in grupuri de 4 in practicarea unei evangelizari personale care includea marturisirea de credinta. Un tasc extrem de dificil a fost sa lasam „limbajul de amvon” si intr-un mod practic cu vocabular „ne-bisericesc” sa facem o conversatie despre Cristos. Cred ca toti am avut ceva probleme in adaptarea limbajului de strada in marturisirea credintei, fara sa folosim expresiile”prin harul Domnului,” „binecuvantarea cerului” sau alte fraze bisericesti ne-intelese pe strazile Constantei. Probabil din cauza greutatii de ajustare a limbii si vocabularului au trebuit doua zile de practica intre noi pana sa ajungem sa o facem cu adevarat in fata unui public pe plaja Mamaia.
Totul a mers bine pana a trebuit sa incepem practica. Imi aduc aminte cum ne-am decis sa ne intalnit la Casino, Mamaia.
Defapt tot programul a fost dezvoltat in perspectiva evanghelizarii pe plajile Constantei. Nu era prea dimineata, sa nu fie plaja goala, insa ne-am grupat undeva pe plaja, am inceput cu ceva cantari si rugaciune, dupa care ne-am despartit in grupuri de doua persoane, ca si ucenicii Domnului. Nu imi aduc aminte cine sa fi fost partenerul meu, insa imi aduc aminte ca ne-am dus sprea stanga falezei, spre nordul plajii. Trebuie sa fiu sincer si sa spun ca nu am fost un tanar asa de curajos. Mama radea tot timpul de mine ca sunt asa de fricos, ca nici la telefon nu aveam curajul sa raspund. Prima mea aventura in evanghelizare a fost extrem de greu, sa am curajul sa ma aproprii de o persoana sa-l intreb daca are doua minute sa-i spuna despre planul mantuirii.
WOW…..cate greutate am avut pana am „spart gheata.” Imi aduc aminte ca am fost refuzat de mai multe ori, si parca ma bucura faptul ca nu trebuia sa le spuns marturia personala. Insa incet, incet, am prins curajul sa spun despre dragostea lui Isus care si-a dat viata ca si noi sa fim mantuiti. Cele doua zile de practica pe plaja Mamaia a ajutat foarte mult tinerii generatiei mele in practicarea marturiei de credinta, pe un limbaj diferit de cel folosit in biserica. Navigatorii ne-au ajutat sa presentam mesajul Evangheliei intr-o limba diferita. Au ajutat tinerii Constantei sa rafineze metodele si limbajul de evanghelizarea care era folosit mai tarziu pe faleza dela Cozino, la intrunirile tinerilor din fata statuii Eminescu. Dar pentru aceasta va trebui o alta postare. A inceput iar sa ninga, asa ca pina maine va spun:
Tace buna! Shalom! Bucuria cerului cu voi!
