BANCA DIN BRAILA
Ianuarie 23, 2019
In Braila am fost o singura data in viata mea, sa raman cu o amintire speciala, probabil inregistrata si pastrata de securitatea comunista in analele ei. Eram tanar, plin de elan, implicat in lucrare de misiune din Constanta si satele Dobrogei, deschis la orice cale de a sluji Evangheliei. Pe niste cai mai ascunse, am ajuns la cunostinta unui scurt curs de evanghelizare sustinut de niste Americani prin organizatia Navigatorii. Nu stiam cine sunt Navigatorii, insa idea de a participa la un curs in evanghelizare a trezit interesul la cativa din tinerii Constantei. Daca nu ma insel, printre ei era si Aurel Nicola, un prieten din tinerete cu care am lucrat mult in campul Evangheliei.
Nu mai stiu ce luna a fost, insa imi aduc aminte ca a fost intr-o luna mai racoroasa. Am luat trenul spre Braila, unde dupa mai multe incercari am reusit sa gasim Biserica. Ajunsi mai devreme, ne-am intalnit cu un frate care ne-a deschis usile bisericii. Dela inceputul sesiuni am fost anuntati de pastorul bisericii, fratele Iosif Stefanuti, ca s-ar putea sa avem probleme, sa fim acuzati de securitate de o colaborare cu Americanii. Totusi curajul si incurajarea fratelui pastor, ne-a dat o incredere totala in mana Domnului. In timpul sesiunii au fost ceva incidente cu o persoana care se facea ca este beat, incercand sa intre in biserica. Sesiunea a fost intrerupa intr-o cerinta de rugaciune comuna in apararea si protectia divina a lui Dumnezeu. Imi aduc aminte ca fratele Stefanuti avea o putere spirituala deosebita. Stateai langa el si parca simteai ceva care nu pot descrie, o energie si putere care emana din el, dand un curaj si incredere deosebita. Putini oameni am intalnit in viata mea, sa stai langa ei si sa simti o energie „supranaturala” fara sa fi spus un cuvant.
Asa spus betivan, a fost oprit de niste frati mai curajosi, cu toate ca banuiau sa fie un securist care incerca sa tulbure sau sa opreasca
intalnirea din Biserica. In manevrele teatricale, a aruncat cana de la canalul de apa prin curte, a facut ceva scandal, insa lucrurile sau mai calmat cand a vazut ca nu poate trece de cei 2-3 frati mai zdraveni, membri bisericii din Braila. Se pare ca fratela Stefanuti era deja pregatit, avand niste oameni de garda sa nu tulbure linistea serii. Deasemenea observasem ca Americanii erau mai speriati, linistiti de calmul fratelui pastor. Printre banci se soptea ca securitatea ne urmareste, necesitatea rugaciunii fiind imperativa.
Nu pot sa spun ca am fost speriat de incident, insa lucrurile au mers inainte. Pentru practica evanghelizari dela persoana la persoana ne-am dus in parcul Brailei, si nu ma intreba cum se numeste, pentruca nici nu stiu daca sunt mai multe parcuri in Braila. Totusi am inceput sa facem practica la cea ce invatatsem, folosind cele 4 puncte ale evanghelizari practicate de catre Navigatori. Totul a mers bine, pina cand am fost acostati de un civil sa ne ceara buletinele la control. Nu am inteles care era problema si dece am fost acostati, insa eram in grupul Constantenilor. Intrebati ce cautam in Braila, ce facem in parc, se pare ca am reusit sa fim eluzivi in raspunsuri, sugerand ca suntem in vizita la o biserica locala. Lucrurile nu au mers destul de bine cu securistul pentruca am fost obligati sa plecam imediat la gara cu directia Constanta.
Nu am mai ajuns sa ne intoarcem la biserica considerand ca am fi putut compromite lucrarea Navigatorilor. Numele fiecaruia dintre noi notat pe carnetelul securistului, am ajuns sa fim urmariti spre gara Brailei. Nu pot sa spun ca eram speriati, insa nici nu stiam ce se va intampla. Ajunsi in Constanta am comunicat ce se intamplase familiilor noastre, mai tarziu sa aflu ca toti prietenii fusesera chemati la securitate la interviu. Cea ce a fost mai interesant, a fost faptul ca eu nu am fost chemat la securitate, si nimeni nu ma intrebat nimic. Tatal meu deja vizita securitatea destul de des, asa ca numele de Obeada era cunoscut printre ei, mai ales ca eram si nepotul lui Stefan Dumitru, fostul pastor a Bisericii Baptiste cu un renume aparte la securitate. Nu stiu ce repercursiuni au avut prietenii mei datorita vizitei din Braila, insa amintirea bancii din parc inca o mai am. Sper ca intr-o zi sa pot revedea Braila si fratietatea, unde mari pioneri ai credintei si-au last amprenta vietii lor. OK….se face dupa-amiaza si am de studiat, pana maine va spun:
Tace buna! Shalom! Bucuria cerului cu voi!
*fotografii preluate depe situl Bisericii Baptiste Sfanta Treime din Braila
