AMINTIRI DE MISIUNE IN ANI 70’
Ianuarie 22, 2019
La vasta de 14 ani am marturisit credinta prin actul public in apa botezului. A fost o zi memoriabila, in prezenta bunicilor, parintilor, a intregii familii si biserici. Bunicul meu (Stefan Dumitru) for pastor al Bisericii Baptiste Nr. 1 a avut o influenta deosebita in viata mea. Descoperind darul de a scrie, din clasa a 8-a ma punea sa scriu meditatii si ganduri din diverse pasage Biblice. Imi placea sa fiu in compania lui, cu toate ca ma tinea pe genunuchi la rugaciune mai mult decat as fi preferat. Nu exista vizita sa nu fim pusi pe genunichi la rugaciune, nu inainte de a citi un pasaj Biblic.
In aceasta perioada, activitatile misionare a bisericii era coordinate de fratele pastor Daduica 
impreuna cu diaconii bisericii. Fiecare diacon avea o raza de activitate, astfel ca in fiecare duminica dimineata un diacon impreuna cu un grup de tineri mergeau in diverse localitati sa dea cina. Regula de misiunee era ca in prima duminica a lunii sa fim cu toti la casa Domnului, restul duminicilor in misiune. Imi aduc aminte de vizitile misionare in prezenta fratelui Puha, Nicola, bunicului Stefan Dumitru, trei oameni pe care i-am apreciat mult. Deja de vineri seara stiam unde eram progamati sa mergem, duminica dimineata intalnindu-ne la statia de autobuz. Fiecare diacon era acompaniat de un grup de tineri care sustinea programul de cantari si poezii. Cu chitara la noi, faceam practica in autobuz, sau in micile case de rugaciune, noi ajungand totdeauna mai inainte de inceperea programului.
Programele de inchinare era impartite in 3 parti: ora de rugaciune, studiu biblic, si inchinare. Trei ore in prezenta Domnului, o practica care este mai greu de sustinut in zilele noastre. Nimeni din grupul de tineri care acompaniau diaconul nu scapa de ora de rugaciune in genunchi. La studiu Biblic imi aduc aminte cum prin surpridere eram pusi sa spunem nu numai versetul de aur, dar si cate un cuvant de inbarbatere sau o meditatie. La programul de inchinare, aveam 20-30 de minute de poezie si cantare, ajutati si de membri bisericii locale, insa deobicei eram lasati sa umplem programul, fiind oaspetii biserici.
Era o activitate misionara bine pusa la punct, in care batranii bisericii pregateau noii misionari ai Evangheliei. La scolile duminicale, imi aduc aminte cum batranii bisericii „fortau” tinerii sa spuna un cuvant. Cand bunicul meu tinea scoala duminicala, dadea oportunitatea tineretului sa spuna un cuvant. Acelea erau clipele cand toti plecau capul sa nu fie recunoscuti sau intrebati. Eu stiam deja ce avea sa se intample, el chema pe nume. Cu ochi inbatraniti, vederea proasta, nu putea sa ne indentifice, insa ne cunoastea pe nume. Nenumarate ori am fost chemat pe nume sa spun ceva, mai ales cand eram in misiune cu el. Imi aduc aminte cum sabata seara ma pregateam sa nu fiu rusinat in fata bisericii, nepregatit sa spun un cuvant. Tavi Baban, Viorel Silvestru, Paul Nicula, Marcel Refec erau cei care eram de aceasi varsta sau cu un an sau doi mai mare. Nici unul nu scapa de ochii batranilor la scolile duminicale. Jean Chiforean era mai mare si mai indraznet, el nu avea probleme, se ridica singur chiar si ne-invitat sa spuna ceva.
Un om care a jucat un rol mare in pregatirea teologica a tineretul acelor ani a fost Adrian Olaru. Orele de tineret au fost pepeniera si locul unde Scripturile era deschise unor ochi doritori de intelegere si sa priceapa. Misiunea saptamanala in care tineretul a fost implicata a ajuns sa se extinga si la ajutorarea batranilor din adunare, mergand la cei singuratici, bolnavi, care nu mai putea sa vina la Biserica. Impreuna cu un grup de tineri devotati, baieti si fete, am ajuns sa spargem lemne, curat prin casa, facut piata, si sustinand un mic program de lauda si inchinare in casele batranilor. Mai tarziu aceasta lucrare sa ia aripi sub conducerea lui Gabi Olaru.
Sunt multe lucruri care merita aduse aminte, insa spatiul si contextul ma face sa fiu mai scurt, aducand aminte cate un crampene a amintirilor unui adolescent din biserica baptista din Constanta. Maine o sa incerc sa va spun o alta amintire pe scurt, insa pana atunci va spun:
Tace buna! Shalom! Bucuria cerului cu voi!
