CARUTU DE BUTELIE
Ianuarie 05, 2019
Nu stiu daca mai este sau cine isi mai aduce aminte de carutu de butelie. Daca noi am stat la bloc, camionul cu butelii se oprea in fata blocului unde se facea schimbul. Daca imi aduc aminte bine, chiar iti aducea butelia in casa. Cea ce imi aduc aminte cu siguranta este bucuria de a ne trage cu carutu de butelie cand mergeam sa-mi vad verisorii la matusa Marta.
Cu aprobarea matusi, pentruca unchiul era la servici, ne jucam in fata casei cu carutul de butelie. Doi 
trageau carutul iar alti doi se catarau (cum puteau) sa fie trasi. Ce bucurie era sa ne plimbam cu carutul, fara sa-mi aduc aminte de vre-un accident. Puneam o patura in carut sa nu ne doara dorsalul, si ne tineam bine sa nu cadem. Viteza maxima a doi copii la fuga, pentruca mersul era prea usor si nu aducea prea mare entuziasm in pericolul de a cadea jos din carut, sau sa ne accidentam. Ne trageam unii pe altii pina cadeam jos de obositi, sau plictisiti sa ne mai jucam cu carutul.
Imi aduc aminte cand mama a imprumutat un carut sa mergem la piata Oburului sa cumparam un sac cu cartofi. Parca eram cel mai mandru sa trag carutu dupa mine. Ma simteam ca eram cineva sa trag de carut, pe cand altii duceau sacul pe spate. Noi eram mai modernizati: aveam carutul de butelie.
Mi-am adus aminte de carutul de butelie gandindu-ma la matusa Marta. Nu am vorbit de mult cu ea si in dimineata asta mi sa dus gandul peste ocean la Constanta. Era o placere sa merg sa imi vad matusa si verisorii mei. Ne jucam toata ziua, si mancam mancare buna. In casa ne jucam nebuneste, iar seara pe timp de iarna soba matusei facea o caldura, ca transpiram. Obisnuit sa dorm la frig la etajul patru la bloc, vizita la matusa Marta era un vis. Tanti Marta cum ii mai spuneam, a fost si este o femeie deosebita, sora mamei male, aducandu-mi aminte tot timpul de caracterul lui Marta depe paginile Bibliei. Sa fiu sincer, debia apuc sa ma re-intorc in Constanta sa-mi vad matusa. Imi este dor de ea. OK, gata cu amintirile ca ma apuca plansul, deja scufundat in melanconie. Pina maine va spun:
Tace buna! Shalom! Bucuria cerului cu voi!
