LA REVEDEDRE BRADULUI
Ianuarie 03, 2019
De peste 30 de ani am refuzat idea unui brad de plastic. Cand copii erau mai mici mergeam impreuna la farma sa alegem si sa taiem bradul. In ultimii ani insa am ajuns sa ii cumparam deja taiati. Ieri a fost ziua despartirii bradului nostru, care a purtat greutatea globuletelor si luminilor, chiar si a unor cadouri mai usoare. Si-a facut datoria, ajungand la ceasul despartirii. La bordura strazii, cea ce a fost frumusetea casei, fara podoabe si luminii arata jacmanit, parca ascuns in rusinea goliciunii sale.
Cand eram copii, pentru noi bradul avea o a doua viata. Imi aduc aminte ca mergeam printre blocuri in Tomisul I in Constanta sa cautam brazi sa ne facem sabii. Bucuria noastra sa gasim brazi mai inalti sa ne facem sabii cat mai mari. Odata ce toti prietenii aveam sabiile noastre, bataiele invernale incepeau. Mai intai antrenamente intre noi in fata blocului. Lovindu-ne peste degete, uneori vanati pe picioara si maini, ca pui de dac nu ne plageam ci continuam antrenamentele de bataie. Dupa-amiaza spre seara incepeau luptele printre blocuri. In grupuri de cate 3-4 ne luptam impotriva altor grupuri, incercand sa 
declaram victorie peste teritoriul blocului nostru.
In fiecare an debia asteptam sa treaca sarbatorile Craciunului, care pentru noi familii mai sarace erau sarbatori slabute fara cadouri. Bradul si sabia devenea cadoul sezonului, avand bucuria la alte cateva saptamani de joaca cu sabiile de lemn a brazilor care odinioara era mandria casei.
Unii se considera tari ca brazii, fara sa ia in consierare ca si un brad isi are timpul lui. Despodobiti, in goliciunea noastra ajungem sa ne luam si noi la revedere dela cea ce a fost sarbatoarea vietii noastre. Bucurate de timpul pe care il ai in compania celor din jurul tau. Pina maine va spun:
Tace buna! Shalom! Bucuria cerului cu voi!
