RISCUL DE MODIFICA LA RETATA PLACINTEI CU NUCA
Decembrie 27, 2018
Daca ziua Craciunului de garda a fost mai usoara, a doua zi a fost o nebunie. Vre-o patru cazuri de sinucidere, multe altele de dureri de inima, si binenteles, constipari sau diareea. Cu un ER plin ca un furnicar, galagie multa, de la un pat la altul, unii cerand mai mult decat putem oferi, altii nemultumiti de tratament, un lucru pierdut din vedere a fost o placinta cu nuca depe masa asistentilor medicali. In ziua Craciunului am lucrat cu o asistenta medicala care este vecina de casa cu o familie de romani. Anul trecut colega a adus cornulete, anul asta a adus o ruga de placinta cu nuca. Nu era asa de atragatoare la privire, asa ca colegii mei Americani sau repezit la tot felul de dulceaguri, trecand cu vedere comoara ascunsa intre toate dulciurile aduse sau primite.
De Craciun nu am reusit sa ajung la placinta cu nuca, insa a doua zi am vazut ca placinta cu nuca este inca pe masa, parca neluata in considerare. Inpaturita in celofan sa nu se usuce, am hotorat sa iau restul placintei acasa, sa primeasca tot respectul cuvenit. Am ajuns acasa dupa miezul noptii, dupa ora unul. In casa toti dormeau, nici cainele nu sa sincasit sa ma salute. Am pus placinta pe masa si m-am retras la culcare. Dimineata ma scol, sa vad ca placinta nu mai era pe masa. Cu disperare am inceput sa intreb unde este placinta de nuca. Sotia ma intreaba care placinta, pe masa a fost lasat un sandwich vechi pe care la aruncat la gunoi. Am sarit imediat la cosul de gunoi sa gasesc comoara, inca inpachetata, pastrata bine de celofan.
Am deschis celofanul care era bine sigilat in jurul placintei, am taiat o felie, gata sa ma bucur de cea mai preferata placinta a copilariei mele pe meleagurile Banatene. Cafeaua linga mine, cu suspens duc felia la gura, sa fiu trezit la realitate de un gust pe care nu il asteptam. Romanca noastra, a modificat (in opinia mea) reteta, pe langa nuca si rahat sa adauge si nuca de migdala, schimband total gustul asteptat a copilariei mele. Dupa toate asteptarile si peripetiile acestei bucati de placinta, sa-mi dau seama ca asteptarile au ajuns in dezamagire. Va trebui sa mai treaca un an pina voi ajunge in Banat la ai mei sa mananc o placinta de nuca.
Pina maine va spun:
Tace buna! Shalom! Bucuria cerului cu voi!
