CAND SCRISUL DE MANA ESTE INDESCIFRABIL COPIILOR TAI
Decembrie 26, 2018
Am inceput ziua cu mare bucurie si cateva nemultumiri. Traditia casei Obeada este ca in dimineata Craciunului sa deschidem cadourile. Avand in vedere ca toti copii sunt peste 18 ani, si putin mai pretentiosi, anul trecut am decis sa facem „secret Santa”. Pentru cei care nu stiu ce este „secret Santa” (Mos Gerila secret), fiecare persoana a primit un numar care identifica o persoana din grupul care participa in schimbarea cadourilor. Toti membri familiei au ales un numar, si au avut pina la 100 USD sa cheltuie pentru persoana care le-a cazut la sort. Totul a fost bine pina au inceput glumele si unii sau prefacut ca au sa dea cadou unei persoane care defapt nu o avea. Asa ameteala de cap sa facut, ca fiecare a luat in serios gluma, crezand sa primeasca cadouri care defapt nu ar fi dorit sa le aibe.
Cea mai tare faza a fost o initiativa pe care eu am initiat-o pentru toti patru copii. Intr-o felicitare am scris de mana urarile de riguare cu ocazia Craciunului si o cheie la o comoara ascunsa undeva in casa. Plicurile au fost in pom doua zile, timp in care curiozitatea ia inpins sa caute ce este in plic. Crezand ca sunt bani, au ramas surprinsi sa vada cu o lanterna aplicata pe spatele plicului o scriere de mana, fara nici o evidenta de a fi bani in plic. In consultarile lor au ajuns la concluzia ca le-as fi pus manuscrise in plic, ca un cadou de Craciun. Avand in vedere ca colectez manuscrise, au crezut ca le-as fi dat cadou manuscrise vechi.
Dupa deschiderea cadourilor au ajuns la plicuri. Le-am explicat ca le-am lasat niste chei sa gaseasca comoara lor. Curiozitatea ia facut sa deschida plicurile in viteza, sa treaca cu vedere urarile si sa incerce sa descifreze scrisul meu de mana. Cu o singura exceptie, 3 dintre copii nu reuseau sa descifreze scrisul si cheile lasate sa gaseasca comoara lor. Fata mai mare fiind singura care a descifrat scrisul spune surprinsa tuturor: „Daca tata va lasa un testamnent scris de mana, nimeni nu va reusi sa-l inteleaga….” Am ras cu toti realizand ca scrisul meu de „doctor” era greu de descifrat. Dupa traducerile de rigoare, fiecare si-a gasit comoara, aducand bucurie din nou in inimele fiecaruia.
Morala: scrie mai des copiilor tai sa-ti invete scrisul. Comunicand numai pe internet, am ajuns sa nu ne mai intelegem daca lasam ceva scris de mana. Si acum rad de unul singur la perspectiva ca daca as lasa un testament scris de mana s-ar putea sa nu fie descifrat de copii mei.
Pina maine va spun:
Tace buna! Shalom! Bucuria cerului cu voi!
