AMINTIRI DIN COPILARIE
Decembrie 24, 2018
Am crescut intr-o familie saraca, tata si mama lucrau la fabrica de textile iar seara tata mergea la zugravit. Salariile mici, cu putine realizari financiare care sa dea o stabilitate economica. Sarbatoarea Craciunului era o oportunitate deosebita pentru noi ca copii. Doua seri de colinda ne ajutau sa ne cumparam ceva mic de Craciun. Mergeam din bloc in bloc cu „Buna, buna seara la mos ajun… am venit si noi odata, la un an cu sanatate, si la anul sa venim, sanatosi sa va gasim, ne dati, ne dati sau nu ne dati. Anul ferice cu bucurie sa va dea Domnul tot ce doriti…” Bateam dela un apartament la altul in blocurile din Tomis I. Unii se facea ca nu sunt acasa, alti deschideu usile sa ne dadeau bomboane si ceva maruntis. Asta era bucuria colindelor din copilarie.
Imi aduc aminte de un an cand Sorin a avut mai mare succes cu colinda. Nu stiu cati bani a facut, insa din ce a castigat cantand toata seara, sa dus la libraria din Tomis I si a cumparat cate un cadou prentru fiecare din fratii lui. Ne-a cumparat caiete, creioane, si alte maruntisuri. Gestul lui a fost deosebit, pentru un copil de 10-12 ani. Nu mai stiu anul insa ce a facut a ramas ca o amintire frumoasa.
In casa noastra Mos Gerila nu prea venea. Un singur an imi aduc aminte ca mosul a venit in persoana, recunoscuandu-l pe vecinul. Mie mi-a adus un tractor de plastic, care din greseala rotile tractorului mergeau. Am reusit sa ma joc aproape o luna pina au cazut rotile si le-am pierdut. Nu ne puteam lauda cu multe, insa parintii nostri ne-au crescut in greutatile timpului. Pomul de iarna era impodibit cu bomboana agatate cu fir, pe care nimeni nu se repezea sa le manance. Daca aveam vre-o portocala pe ata in pom, se datora lui tata. Mere agate cu fir, cateva luminari, artificii, niste impletituri din hartie creponata, si restul era in frumusetea pomului asa cum la facut Dumnezeu.
Pina maine va spun:
Tace buna! Shalom! Bucuria cerului cu voi!
