BUHAIUL
Decembrie 23, 2018
Eram pe plaiurile Banatene la Zolt cu prietenii copilariei pregatindu-ne sa mergem cu colinda. Nu aveam instrumente, insa am vrut sa facem un buhai. Aveam idee cum se face, insa nu aveam tot ce ne trebuia. Ca sa facem buhaiul aveam nevoie de o piele de capra sa facem toba. Par de coada de cal aveam indeajuns, insa nu gaseam o piele de capra. Fiind in comunism, o piele de capra era ca o mica avere, iar noi am fi vrut sa ne facem un buhai. Am cautat in tot satul sa gasim o piele de capra, fara nici un succes. Ne-am gandid ca si pielea la un caine ar fi buna, insa si aici am avut probleme. Cum in sat nu sunt caini vagabonzi, ar fi trebuit sa omoram cainele la un vecin sa ne facem un buhai. Intrebarea era care caine, a carui vecin, si cel mai important, cine il omoara. Dupa cateva zile de incercari zadarnice de a gasi o solutie, a trebuit sa renuntam la 
buhai, ramanand cu un smoc de par din coada calului vecinului.
De multe ori ne trec idei prin cap, nu totdeauna realizabile, care iti fura timp si energie. Primesc zilnic tot felul de colinde si urari care imi spun daca dau mai departe o sa primesc binecuvantare sau noroc. Nu stiu cine mai crede in asa „noroc”, sa isi investeasca timpul pe facebook in a trimite mesaje la niste prieteni virtuali, pe care probabil nici nu ii cunosti. Primesc mesaje daca dau mai departe o fotografie, google, yahoo, sau facebook da o mica suma sa ajute un copilas cu cancer, sau nu stiu ce caz grav. Am primit mesaje sa dau bani ca este nevoie urgenta. Mi sa cerut sange urgent, ca si cum as fi putut trimite de peste ocean cu posta. Nu va mai pierdeti timpul inutil. Ideile ar fi bune, insa de multe ori nerealizabile.
Pina maine va spun:
Tace buna! Shalom! Bucuria cerului cu voi!
