MOCASINI LUI CAIUS
Decembrie 21, 2018
Imaginile de iarna a Romaniei, a copiilor pe sanie imi aduc aminte de aventurile de iarna din tinerete. Am vorbit mult de Zolt, satul strabunilor mei din partea lui tata. Am petrecut aproape 20 de ani pe aceste mealeaguri, in special vara, cu o singura exceptie. Undeva la sfarsitul anilor 1970, am reusit sa petrect o vacanta de iarna la Zolt. Am o amintire deosebita din aceasta iarna. Una din amintiri face referinta la ghetele mocasini pe care i-am avut. Nu stiu cati isi mai aduc aminte de ghetele mocasini, insa era scumpe si mai greu de gasit in acei ani a comunismului.
Era o iarna deosebita cu zapada peste dealuri Zoltului, cand impreuna cu Ion, 
Doru, Nita si Ionel (varul meu) am cerut lui finul Albu sa ne lase sa ne dam cu sania in spatele gradini. Finul Albu avea o gradina lunga, cu pruni si meri, dupa cum imi aduc aminte. Zapada era perfecta, pista ar fi fost ideala pentru sanie. Dupa un mers destul de dificil pina la varful gradinei, pe alocuri cu zapada pina la genunchi, am ajuns cu bine dupa mai multe cazaturi. Dupa o mica intelegere strategica, unul dupa altul ne-am dat drumul pe pista ne-facuta, ne-batatorita. Dupa o scurta distanta, cu burtile pe sanii si capetele in fata inloc de picioare, saniile noastre au prins asa de mare viteza cu nu mai puteam sa ne oprim. Cu mare greutate, la o viteza destul de mare incercand sa coboram printe prunii finului Albu, am ajuns la sfarsitul gradini. Unii dintre noi sfarsind in peretele grajdului, altii aruncandu-se depe sanie sa nu isi sparga capul in perete.
Primul slalom a fost extraordinar, ne-am speriat putin, dar am decis sa mergem din nou pina in virful gradinii. Dupa un bun uracat, destule cazaturi, multe rasete, am ajuns in varful gradini. Iar ne-am dat drumul, de data asta cu ceva experienta. Mergand pe urmele traseului facut din prima coborare, saniile au avut o viteza si mai mare. Daca prima data zapada nu fusese batatorita, de data aceasta pista era facuta, zapada batuta, cu o viteza aproape dubla. Am facut ce am facut sa coboram printe pruni, insa sfarsitul pistei ne-a speriat bine. Din nou unii au ajus sa pupe zidul de caramida, unul a ajuns sa se opreasca untr-un prun, iar restul ne-am aruncat de pe sanie sa nu ajungem in zid. Bucuria ca scapasem de zid sa terminat repede, cand m-am trezit ca degetele dela picioare era un zapada. Folosind ghetele sa opresc sania, am rupt mocasini in asa hal, ca nu am mai putut merge cu ghetele mele de smecher mocasin. Cand m-au vazut bunicii fara ghete, de frica ca vor fi invinuiti ca nu au avut grija de mine, au fost nevoiti sa-mi cumpere noi pantofi. Mocasini noi a lui Caius, cumparati cu mare sacrificiu, sau rupt in spatele gradini finului Albu.
Morala??? Ai grija cu ce ghete mergi la sanie, s-ar putea sa ajungi ca mine cu degetele la aer liber.
Pina maine va spun:
Tace buna! Shalom! Bucuria cerului cu voi!
