GENERATIA TECNOLOGIEI ZILELOR NOASTRE
Decembrie 15, 2018
Lucrand in ER am ajuns sa vad o mare diferenta intre tineretul care merge la biserica si cei care se perinda pe usile
spitalului. Suntem in ajunul examenelor la universitate si o serie de tineri vin la spital ca ii doare stomacul, nu se simt bine, sunt in examene si nu reusesc sa studieze. Alti se folosesc de o vizita la spital sa primeasca o zi libera dela cursuri. O mica tuse, si imediat sunt in spital. O mica durere de burta, repede la spital. Durere de cap, la spital. Un episod de diaree, imediat la spital. Se pare ca cu toata tecnologia, si toate informatiile depe Google, acesti tineri sunt lipiti ventuza de spital, lipsand mama de langa ei. Se pare ca nu mai exista logica, in lipsa de resurse mintale de a intelege sau rezolva o situatie. Sa vii la spital pentru un agocalmin, este strigator la cer.
Generatia mea parca am fost nascuti destepti, fara internet si marea tecnologie a zilelor noastre. Imi aduc aminte ca copil, termocentrala din cartierul nostru nu avea presiune, asa ca califerele de incalzire erau gheata. Un frig in casa la miezul noptii, incat aburi ieseau depe nari. Insa am stiut sa ne imbracam mai gros, sa scoatem plapuma de lana de la bunica, care iti taia circulatia singelui de grea ce era. Stiam sa ne protejam de frig. Cand eram singuri lasati in casa, pentruca mama si tata lucra, morti de foame dupa toate energiile folosite in tot felul de nazbatii, luam coji de paine veche, puneam zahar si apa pe felie, si ne umpleam de energii sa continuam prostiile pe care le faceam prin casa cu masina de spalat, tenis de masa in sufragerie, sau jucand ascunselea catarati pe usi si pe sub perdele. Aceea felie uscata de paine cu zahar, era solutia pentru restul zilei. Cand am crescut mai mari, am ajuns sa ne facem cartofi prajiti si chiar si „pancove”, pentruca ca gogosile erau mai complicat de facut.
Se pare ca parintii zilelor noastre au o responsabilitate mai mare, in educarea copiilor lor in lucruri practice de viata. Internetul si jocurile pe internet, nu numai ca a redus pe multi sa depinda total de mamica lor, dar si mintal. Am ajuns sa avem copii specialisti la impuscat cu pistoale si mitraliere, cei mai buni conducatori de formula unu in jocuri electronice, cei mai mari strategisti si jucatori de tot felul de jocuri pe internet. Cu muschi la degete, grasi sau lipiti pamantului de slabi, ei sunt campionii internetului.
Dragii mei puneti o limita lucrurilor, invatati copii vostri sa fie responsabili si independenti. Ca copii a lui Dumnezeu trebuie sa fim lumini si sare nu numai pentru cei din afara casei, dar mai ales pentru cei din casa, adica copii tai. Pina maine va spun:
Tace buna! Shalom! Bucuria cerului cu voi!
