DRAGOSTEA DE CAINE
Decembrie 14, 2018
Dragostea de caine este o mare pacoste. In America sa ai un caine devine o 
responsabilitate care nu prea este inteleasa in Romania. In afara ca iti iei responsbilitatea sa ai grija de el, si nu ma refer numai la mancare, ci la viata sanatoasa de care este privelegiuit. Hai sa o iau dela inceput. In primul rand cainele prin lege trebuie sa fie inregistrat la stat, cel putin asa este in statul New York. Odata inregistrat dupa o mica plata, iti iei responsabilitatea vietii acestui animal. Esti responsabil de toate vacinarile necesare (pe care le platesti), nu poti sa-l abandonezi, si nu poti sa-l maltratezi. In caz de boala ai responsabilitatea sa ai grija de el, sa-l duci la doctor. Responsabilitatile sunt mari si foarte costoase. Nu poti lasa cainele afara in zapada, pentraca este lege si pentru drepturile animalelor sa nu fie maltratate. As putea scrie o carte despre drepturile cainilor in Amercia, insa nu asta este scopul scrierii din ziua asta.
Vine Craciunul si pregatirile sunt in toi. Este timpul taiatului porcilor si la tot felul de pomeni si mese. Pe langa cei dragi ai nostri mai sunt si cainii nostri. Un sfat prietenesc este sa ai grija de cainele tau, dar nu ca fratele meu. Fratele meu are o pasiune si iubire de caine de cand era mic. Imi aduc aminte cand avea grija de un pechinez in micul apartament din Constanta. In America a continuat sa aibe caine, mai ales caine lup. Ultimul caine la avut pina la batraneze cand cainele a murit de un eveniment cardiac (dupa unele probabilitati). Cainele era asa de mare si de greu, ca trei frati deabia au tarat cainele la masina sa-l duca la spitalul de animale. Sa nu mai povestesc si timpul cand fratele meu a chemat salvarea, sa-i spuna ca salvarea este pentru oameni nu pentru animale, totusi, cainele a ajuns la spital. La spital doctorul a intrebat de viata cainelui, vacinurile, bolile pe care le are, intrebari la care fratele meu nu a stiut sa raspunda. La un moment dat doctorul il inteaba: „dar de mancat, ce mananca?” Fratele meu cu mandrie spune: „tot ce mananc eu mananca si el; oua, fripturi, si tot ce mananc eu…..” Nu pot descrie fata doctorului cand a auzit afirmatia fratelui meu.
Dragii mei, cainele nu a fost creat sa manance ce mananci tu. Fratele din dragoste a dat tot ce era mai bun, fara sa-si dea seama ca il va omora mai devreme decat i-ar fi fost ceasul. Dragostea omoara si din cauza ne-priceperi. Aveti grija in aceste sarbatori de iarna de animalele pe care le aveti, mai ales la ce le dati de mancare. O sa va usture buzunarele cand ajungeti prea galantoni sa dati tot felul de mate si resturi la cainii vostri. Unii spun ca nu vor fi caini in cer, insa pamantul este plin de ei, aveti grija de ei. Pina maine va spun:
Tace buna! Shalom! Bucuria cerului cu voi!
