de Caius ben Obeada
Nu știu de ce este tendința să ne ascundem în spatele unor pereți transparenți, sau să luăm atitudinea struțului cu capetele în nisip în fața divergențelor sau acuzațiilor împotriva Evanghelicilor. De ce aceasta rușinare și lașitate în fața unui dușman care nu face altceva decât să dea din gură, și să arunce ficțiuni din
realmul fanteziei?
Programul de televiziune Românesc despre ”mafia penticostală și spionajul American” a fost lansat ca o dovadă a unei minți bolnave din realmul fanteziei psihic / schizofrenice. Dacă ai face un film pe tema acestei invenții ”jurnalistice”, ai pierde bani.
Nu vreau să tratez problema falsității, a dificultății de susținere a unor acuzații ireale, îmbrăcate în farmecul minciuni jurnalistice Românești. Vreau să mă adresez acelor ”sectanți” care se rușinează de identitatea lor, încercând să minimalizeze atacul inițiat de producătorii emisiuni de televiziune.
NU mai faceți share
Asta este lozinca unora care ar încerca să stopeze falsitatea și minciunile lansate împotriva Evanghelicilor. Aceste persoane încearcă să oprească răspândirea unei falsități crezând că punerea sub preș a gunoiului ar păstra imaginea imaculată în care trăim. Oare câte gospodine ascund sub preș gunoiul măturat ca să fie ridicat mai târziu?
Evanghelici nu sunt în practica de culegere și păstrarea a gunoiului sub preș: pentru că ar putea putrezi preșul.
Evanghelici nu sunt în practica de culegere și păstrarea a gunoiului sub preș: pentru că împute preșul.
Evanghelici nu sunt în practica de culegere și păstrarea a gunoiului sub preș: pentru că strică preșul.
Vitejii Domnului nu fug în fața falsității și nici nu aruncă sub preș vorbele goale și acuzatoare a dușmanilor lui Cristos. Oameni lui Dumnezeu sunt apologeți care apară Adevărul și credința primită, expunând minciuna, expunând sursa falsității, implicați într-un dialog direct în apărarea Adevărului.
NU mai faceți comentarii
O altă tentativă de subminare a Adevărului este tratarea subiectului în tăcere. Se merge pe ideea că dacă nimeni nu vorbește, se evită dialogul, iar monologul moare repede. Evitarea unui dialog, nu face altceva decât să aducă complicitate, ca și cum ne-am asuma vinovăția unor ”sectanți” mincinoși și vinovați.
Apologetul nu tace din gură și nu lasă minciuna să corupă adevărul.
Omul lui Dumnezeu stă în spărtură, pe baricadă în apărarea Credinței primite. Suntem numiți sectanți de niște oameni fără nici o cultură generală în istoria Creștinismului. În România poată că Evanghelicii sunt o minoranță în ochii înguști a unora care nu pot vedea mai departe de gardul lor.
Evanghelicii nu sunt de ieri și nici de ”alaltă” ieri în istoria Creștinismului. Înainte ca Bisericile Ortodoxe să se rupă din Catolicism, Evanghelicii deja erau în existență. Pe când Bisericile Catolice se băteau cu pumnul în piept în istoria Papală, Evanghelicii existau în umbrele catacombelor. Apostolii au fost Evanghelici, Biserica Primară a fost Evanghelică, în secolul doi cartea îndrumărilor Apostolice” Didache” era mărturia principiilor Evanghelice de credință și trăire.
Apologeții primelor secole nu au tăcut, ci au făcut cunoscut corupția minții bolnave, a omului fără Dumnezeu.
Ridicați-vă dragi Evanghelici, nu la o luptă a epitetelor, ci la păstrarea Adevărului.
NU mai spălați rufele în public
Un sfat foarte bun daca am fi o organizație secretă, ascunși cumva după niște pereți mistici. Evanghelicii sunt publici, cu
ușile deschise tuturor în vederea predicării și trăirii în lumină așa cum ne-a învățat Cristos. Este inevitabil ca păcătoșenia unora să fie trate în public, prin disciplina Bisericească așa cum ne-au învățat apostolii.
Ideea de ascundere a păcatului ar trebui să fie străină adunării sfinților. Omul care trăiește în lumină nu se ascunde, ci cu fruntea sus confruntă păcatul și întinăciunea în Biserică.
Nu vă feriți să tratați păcătoșenia în public, pentru că lucrurile ascunse ies la iveală și aduc mai mare daună adunării sfinților. Umblați în lumină și abandonații principiile acestei lumi fără Cristos.
Concluzie
Ești Evanghelic; dar știi de ce? Ești Penticostal sau Baptist; dar știi de ce?
Unii te numesc sectant, alții pocăit, dar Domnul te cheamă copil de Dumnezeu. Ce te împiedică să fii o lumină? Ce te împiedică să fi cu fruntea sus în fața dușmanului care ponegrește pe copii Domnului?
În bisericile noastre vorbim de armătura lui Dumnezeu. Ce te împiedică să o folosești? Este prea grea? Îți vine greu să lupți lupta cea bună, în apărarea credinței și practicilor primite din mâinile Apostolilor?
Editorii programului de televiziune au deschis o poarte de introducere a Evanghelicilor. Scoateți în evidența adevărul care ne-a ținut în picioare de doua milenii. Comentați în dragoste, vorbiți cu înțelepciunea șarpelui si blândețea porumbelului. Nu pune-ți sub preș adevărul, luptați pe genunchi în câștigarea sufletelor pierdute, nu la Penticostali sau Baptiști ci la Cristos.
Shalom! Coram Deo!
*fotografii de pe siturile
https://vladhogea.wordpress.com/2013/12/23/restituiri-vlad-hogea-oameni-si-struti-2004/
http://www.romania-actualitati.ro/cea_mai_mare_pasare_din_lume-5972
http://www.naturephoto-cz.com/stru%C8%9B-picture_ro-12489.html
