de Caius ben Obeada
Ce te face să te scoli în fiecare duminică dimineața sa te pregătești de biserică?
Pentru unii mersul la biserică necesită un plan strategic de organizare, în care fiecare membru a familiei joacă un loc 
important în activitățile bisericii. Unii trebuie sa fie la cor, orchestra, fanfara, grupuri de laudă, pe când alții se mulțumesc să fie siguri că locul preferat în bancă să nu fie ocupat de altcineva. Copii să fie îmbrăcați bine, bărbații bine îmbrăcați cu cămăși apretate, iar surorile din timpul care le mai rămâne să fie la înălțime ca soții și mame. Totul este o orchestrare a unui timp scurt de pregătire spre perfecție.
De ce?
Subiectul bisericii este foarte sensibil pentru unii. Ca visători ce suntem, ne-am creat imagini de biserici care par să fie unice, în imposibilitatea de a fi de acord ce este sau care este rolul bisericii în viața credinciosului. Datorită limitărilor create, mulți ajung să fie ne-mulțumitori față de biserica lor, de frații și adunarea sfinților unde sunt.
Sunt muți plângăreți și critici care nu s-au mulțumit cu ce au și unde merg.
Unii se plâng că biserica nu mai este ca Biserica Primară. Da este adevărat, biserica zilelor noastre nu mai este ca Biserica Primară, pentru că ne-am îndepărtat mult de simplicitatea zilelor apostolilor. Biserica Primară era o biserică Mesianică cu o majoritate evreiască. În acele timpuri adunările erau prin case, unde nu trebuia să fi membru oficial, și nu întreba nimeni cât dai, ei trăiau de obște, săraci care se ajutau unii pe alții. Nu v-om înțelege niciodată povara și simplicitatea credincioșilor primului secol, cultura în care am crescut ne-a transformat spre nemulțumire.
Unii se plâng de formalism. Da, este un formalism bisericesc de care nu se poate scăpa nimeni. Modul cum ne îmbrăcăm, cum ne comportăm în fața altora denotă un formalism prin care unii depășesc normalul. Din formalism s-a ajuns la fățărnicie, la o prefăcătorie a persoanei care suntem. Vrem să fim elocvenți, văzuți la înălțime, cu prieteni deosebiți, totul să denote o superioritate a unui caracter sau personaj care nu există.
Alții se plâng de spectacol, de programe fără suflet, de muzică lumească care gâdilă urechile. Și aici este adevăr, pentru că așa place muzica la unii, mai repede, mai săltăreață, să te scoală din somnul veșniciei cu care unii se complac. Spectacolul a ajuns în biserică pentru că a fost acceptat de o majoritate, și apreciat de cei din afară. În multe cazuri spectacolul a adus oameni la biserică ci mai puțin necesitatea Mântuirii. Ne folosim de spectacole la Evanghelizări să atragem poporul ci nu de puterea Evangheliei. Schimbări care pentru unii au părut necesare, pe când alți le-au văzut ca apucături lumești.
Te-ai gândit serios de ce mergi la Biserică?
Dacă este așa de rău la biserică, de ce te chinui să mergi la biserică, să fi implicat în toate lucrurile? De ce trăiești o viață a
duplicității, nemulțumit de nimic și nimeni? De ce trebuie să suferi din punct de vedere medical, să faci tensiune, să ți se ridice diabetul, să faci comoție cerebrală, fără să ai un motiv bine întemeiat a prezenței tale la adunarea sfinților?
Da, avem păstori lumești. Da, avem hoți de slavă. Da, avem prefăcuți și mincinoși. Da, Da, Da…avem de toate în mijlocul adunării, și totuși tu de ce mergi la Biserică?
Atâta timp cât nu vezi mersul la adunarea sfinților ca o părtășie cu robii Domnului, unde Cristos este Capul și Duhul Sfânt ajută în slujirea Evangheliei, mersul tău la biserică nu te face nici mai pocăit și nici mai vrednic în fața Mântuitorului nostru. Mersul la biserică ar trebui să fie o plăcere și o dorință personală de întâlnire cu frații tăi în laudă și închinare. Dacă biserica unde mergi nu îți aduce o satisfacție a întâlniri cu robii Domnului în prezența Domnului, poate că devină ești tu sau Biserica unde te-ai făcut membru.
Pentru un echilibru spiritual personal, ar trebui să te întrebi serios de ce atâta sacrificiu să mergi la o biserică unde nu întâlnești pe Domnul, unde negativismul pune stăpânire pe inima ta. Roagă-te Domnul să-ți dea călăuză ca mersul tău la Casa Domnului să nu fie în zadar. Fii productiv, ci nu pune piedici lucrării Domnului.
Shalom! Coram Deo!
* fotografii de pe siturile:
– http://kingofpeace.blogspot.com/2005/07/why-men-hate-going-to-church.html
– http://churchformen.com/men-and-church/why-do-men-hate-going-to-church/
