de Caius ben Obeada
O serie de mesaje Biblice din Vechiul Testament ne indică prezența pietrelor ca o modalitate de aducere aminte a unui loc, sau a unui eveniment important în viața poporului Israel. În istoria omenirii găsim o serie de monumente din piatra care au încimentat evenimente istorice deosebite. Împăratul Traian a încimentat învingerea Dacilor pe obeliscul din Roma. Babilonienii, Egiptenii, și multe alte popoare și nații și-au lăsat istoria înscrisă pe pietre ca o mărturie pentru generațiile viitoare.
La fel ca și înaintașii noştri, în afară de pietrele puse la mormintele străbunilor noştri ca o aducere aminte, unii dintre noi
avem pasiunea de a culege pietre de amintire în călătoriile noastre. În ce mă privește, cu toate că am cules pietre ca aducere aminte a locurilor pe unde am vizitat, din nefericire am ajuns să culeg și pietre nevrute pe care le-am primit din pricina isprăvii mele.
În urmă cu o săptămână am avut plăcerea să primesc o lecție din partea Domnului printr-o pietrișoară.
De mult timp am spus prietenilor că sunt un om fără timp. Am primit din partea Domnului multe binecuvântări, însă fără timp. Cu tata la un pas de plecare spre veșnicii, mama incapacitată medical, o serie de lucruri trebuie făcute într-o lipsă continuă de timp. Duminică dimineața am fost la Biserică cu nevasta. Un prânz în viteză ca să mergem la tata să ajutăm cu cele necesare; repoziționare, spălat, curățat, lucruri de asistenți medicali și infirmieri.
Peste weekend nu am avut timp să tai iarba, devenind o responsabilitate personală într-o vară în care umiditatea de 100% și ploii zilnice m-au oprit să pot întreține iarba scurtă, la un nivel acceptabil satului și vecinilor. Înainte de a merge la tata să dăm o mână de ajutor, mi-a venit în cap să iau tractorașul și să tai repede în viteză iarba din grădină și din jurul casei. Până soția a spălat vasele și sa pregătit de plecare la o casă distanță, eu ”harnicul” ca să nu stau, m-am suit pe tractor și cu viteză în jurul casei la tăiat iarba.
Eram pe tractor când mi-am dat seama că este ziua Domnului și ar fi trebuit să mă odihnesc. Mi-am cerut iertare de păcătoșenia mea, însă tractorașul nu l-am oprit. Mi-am făcut treaba bine mersi, bucuros că am mai scăpat de o grijă. Luni deja se anunța o zi plină, așa că în bucuria inimii mele am crezut că am făcut o mare ispravă. Am parcat tractorașul în garaj și gata de plecare la tata.
Când am trecut pe lângă mașina soției am observat un lucru ciudat. Geamul mașinii din spate era spart în mii de bucăți. Imediat am priceput lecția și plata păcătoșeniei mele. În timp ce tăiam iarba, lama tractorașului a prins o piatră care a reușit să țintească geamul cu o precizie deosebită, de la o distanță mai mare, fără să fi auzit spargerea geamului.
Cu jumătate de gură am spus soției ce sa întâmplat; ”Am lucrat în ziua Domnului și a trebuit să-mi plătesc păcătoșenia.”
După-amiază am căutat să văd cât m-ar costa să înlocuiesc geamul spart. Prețul unui garaj din sat mi-a estimat paguba la prețul de 589 USD. Am rămas cu gura căscată la prețul păcătoșeniei mele. Până la urmă, a doua zi de dimineață m-am dus la un parc de mașini vechi și am găsit un geam de la o mașina accidentată. M-am chinuit să pun geamul singur și ma costat numai materialele la un preț de 120 USD.
În viață Dumnezeu ne dă multe lecții, însă orbirea sau surzenia ne împiedică să vedem mâna dragostei lui Dumnezeu. O pietricică a ajuns să-mi dea o lecție și o aducere aminte a ce nu se face în ziua Domnului, de abia venit de la Casa de Închinăciune. Sper ca lecția mea să fie un exemplu fraților mei în respectarea zilei Domnului. Eu am plătit un preț mai mic, însă ar fi putut să fie mai mare daca pietricica ar fi ajuns să-mi spargă parbrizul Cadilacului. Așa am ajuns să mulțumesc Domnului pentru lecția dată.
Coram Deo! Shalom!
*fotografii de pe google
