Caius ben Obeada
În ultimile săptămâni o serie de opinii sau scris despre Bisericile Baptiste din România, dând o nuanță sumbră, a unui viitor mai puțin plăcut. Având în vedere că românul este negativist din fire, unde NU este în fața lui DA, m-am hotărât să fac câteva precizări istorice și apologetice a ”adunării lui Cristos”, a cea ce noi numim ”biserică”.
Adunarea Domnului este în creștere
Istoria Creștinimului ne-a lăsat o mărturie bogată a lucrării Evangheliei unde milioane de credincioși din
toate timpurile sau jertfit ca mesajul Evangheliei să ajungă și la noi. Dela un număr restrâns de ucenici evrei, istoria mărturiei credinței ajunge în zilele noastre dela o generație la alta, prin timpuri grele a martirajului, ca mulți din zilelel noastre să stea în comfortul caselor lor și să se bucure de mesajul mântuiri oferit de Isus Cristos cu 2000 de ani în urmă.
Din punct de vedere istoric Biserica a avut perioade de stagnare, unde creșterea se pare că a fost în numere ci nu în convincție, unde amenințarea morții a produs convertiri inopinante dar nu și transformări.
Este inevitabil ca stagnări să ia loc în cursul istoric a unei denominații, Baptismul trecând prin perioade de creștere și stagnare dar nu la pasul morți. În convenția de Sud sunt semnale de creștere a numărului de biserici dar scădere în numărul membrilor pentru anul 2013 (1). Același lucru este înregistrat și în Anglia unde numărul de membri a scăzut cu 7% pe când mersul la biserică a crescut cu 13% în anii 2012 (2).
La nivel internațional numărul bisericilor și membrilor Baptiști a crescut. Statisticile de la Baptist World Allience (BWA) pe ani 2012-2013 arată o creștere a numărului Bisericilor Baptiste de la 172,948 la 175,388, iar numărul membrilor a crescut de la 39,584,294 la 40,110,060 (3).
În ce privește datele Baptiștilor din România statisticele anilor 2010 arată 126,639 de membri (4), pe când datele din 2013 preluate dela BWA ne arată 1,942 de biserici Baptiste cu un număr de membri de 97,095 (5). O scădere mare în numărul membrilor care necesită o clarificare. În această perioada (2010-2013) un mare număr de credincioși Baptiști și-au părăsit țara emigrand temporar sau definitiv în țările Europene unde sute de biserici Baptiste și-au făcut aparția cu organizare de asociații de biserici în multe țări Europene.
Realitatea lucrurilor denotă o creștere a românilor Baptiști daca am număra prezența Baptistă Română nu numai în România dar în toată lumea, mai ales în Europa. Perioade de stagnare există, însă ca un bun Calvinist pot spune că numărul celor aleși de Dumnezeu nu va fi nici mai puțin și nici mai mult decât a decis El din veșnicii. Mărturia botezurilor și lucrării misionare mă bucură și îmi dă o notă de speranță și mulțumire a lucrării Evangheliei făcută în rândurile poporului Român.
Nu pot spune că văd moarte Baptismului Românesc în ciuda tuturor rezistențelor și atacurilor pe care le primim din partea puterilor văzduhului. La urma urmei, adunarea sfinților nu ne aparține și nu v-om putea face nimic fără interveția Duhului și a coordinării lucrărilor de către Capul Bisericii, Isus Cristos.
Ca un muritor de rând, nu voi putea prezice niciodată cursul sau starea lucrurilor, având în vedere că Isus Hristos este în controlul Universului în care trăiesc și mai ales a Bisericii Sale. Nu părerea mea despre Biserica Sa contează ci părerea Lui despre mine și viața veșnică pe care mi-a dat-o.
Organizarea Bisericilor Baptiste
Sunt mulți credincioși Baptiști îndrăgostiți de practica și învățătura apostolică a bisericii primare. Realitatea lucrurilor este cu totul alta. Biserica Baptistă a secolului XXI este departe de practica bisericii primare, dar nu de doctrina creștinilor primului secol.
În primul rând trebuie luat în considerare cultura evreiasca care este necunoscută Românilor, a valorilor și
practicilor evreiești care ne scoate din contextul unei practici a înțelegerii trăirii creștine din primele secole. Începând chiar dela noțiunea de biserică (care nu exista pe paginile manuscriselor originale), adunarea era în contextul unor grupări tip sinagogă, a unor adunări pe case, de pe strada sau cartierul unde se locuia, fără să fi mergând mai mult de aproape un kilometru în ziua Domnului care era sâmbăta. Relațiile între membri adunării erau mult mai strânse în niște grupări mult mai mici, într-un context de familie.
În aceste adunări nu erau programe de cântări și poezie așa cum le cunoaștem noi în zilele noastre, nu erau probleme de stil de muzică sau competiții de poezie. Nu erau probleme de limitare a instrumentelor muzicale, nu era idea ”lumească” a unui still sau altul în laudă și închinare. Era o părtășie deosebită într-un grup în care fiecare se considerau frați și surori.
Organizatoriu la cârma adunărilor erau un număr de prezbiteri ci nu unul așa cum este în practica unora in Bisericile Baptiste, unde păstorul (o funcție care nu apare în primi 400 de ani a existenței Creștinismului) ajunge să decidă și să coordoneze lucrările Bisericii. În contextul evreiesc de sinagogă exista o pluritate a bătrânilor care împreună coordinau lucrările spre slava Sa. Nu au existat ierarhi și nici oameni mai importanți decât alții. Toți au slujit unii altora cu umilință ca robi a Lui Hristos.
Biserica Primară nu a fost organizată la nivel regional sau de țară, fiecare adunare fiind autunomă și separată de stat. Din păcate, legile României ne-au forțat să ne organizam și să fim reprezentați la nivel regional și pe țară, un lucru care ajunge să aducă separare în unle cazuri și mai puțin unitate. În istoria Baptistă Română, au fost perioade unde politica bisericească și-a spus cuvântul, separați total de practica Bisericii Primare. Am avut comitete executive necunoscute frățietății cu persoane vându-te sistemului comunist, vânzători de frați, și totuși Evanghelia a continuat să fie vestită.
Baptismul zilelor noastre ajunge să fie o imagine necesară a zilelor în care trăim, cu o imposibilitate practică de asemănare cu Biserica Primară. Practicile sau schimbat însă doctrinele au rămas și aplicate în contextul zilelor noastre. Caracterul credinciosului Baptist nu s-a schimbat datorită contextului istoric ci a rămas același cu acelor credincioși din primele secole unde jertfa, iubirea aproapelui, lepădarea de sine au rămas caracteristicile credinciosului născut din nou din toate timpurile.
Ne plângem de rătăcire, de modernizare, de insensibilitate față de frații noștri, și totuși, problemele Bisericii Primare continuă și în zilele noastre. Nimic nu e nou sub soare, problemele Bisericii Primare forțând adunarea sfinților la adaptare de practică dar nu de caracter.
Bisericile zilelor noastre au organizări sofisticate cu nostalgia simplicității Bisericii Primare.
Schimbările timpului
Din totdeauna a existat o reținere și o nostalgie a trecutului. În acest context unii au preferat muzica clasică sau a fratelui Moldovean, pe când alții au aderat la ritmurile muzicii contemporane. Sau creat separări nu numai în baza muzicii dar și a unor aceptări doctrinare penticostale/caristmatice. Iosif Țon a încercat să introducă o nouă învățătură în care carisma este introdusă credinciosului, a unui amestec anabaptist carismatic de tipul lui Bill Johnson.
Bisericile Metanoia introduce o laudă și închinare deosebită, care a creat o separare pe care mulți nu au înțeles-o nici în zilele noastre. Ridicarea mâinilor la momentele de laudă și închinare a disturbat pe unii, iar rugăciuni pentru primirea Duhului Sfânt a pus pe unii Baptiști pe baricade la idea unei asemănări cu frățietatea Bisericilor Penticostale.
Există o tendință de abandonare a identității Baptiste, a unui amestec bapto-penticostal care crează confuzie în practică și doctrină. Totuși aceste schimbări au existat în fiecare generație, fiecare plângându-se de schimbare și nepocăință.
Au fost timpuri când orga nu era un instrument acceptat în Bisericile Baptiste, iar chitările electrice erau
Anatema. Bateriile și chitările erau instrumentele diavolului în generațiile trecute, și totuși am ajuns și noi să evoluăm, să ne mai schimbăm opiniile care ne-au restricționat.
Dacă în generațiile trecute camașa cu mânecă scurtă era abolită, iar cocurile sofisticate a anilor 1960 erau prea moderne, astăzi am ajuns să fim mai sofisticați, mai la modă cu îmbrâcâmintele, punând sub discuție chiar și portul baticurilor la femei. Daca eram separați pe bancile Bisericii, astăzi avem nu numai libertatea de a sta unde vrem în Biserică, dar și în șlapi, cu pantaloni scurți sau blugi aproape rupți fâșii.
Cine își mai aduce de televizoare și de predicile împotriva televizoarelor dela amvonul Bisericii?
Acum suntem mai evoluați, facebookul fiind un instrument esențial de comunicare pentru mulți dintre noi. Unii au ajuns să abuzeze frățietatea în genul Titel Maghiar, pe când alții sau lăsat abuzați în genul lui Mike Olari. Facbookul și Skypul au unit pe unii și au separat pe alții de realitate.
Schimbări sunt bune când sunt făcute cu atenție și spre slava Celui care ne-a dat totul.
Sunt probleme serioase în rândul Baptiștilor, a păstrării unei identități în practica și doctrina pe care am primit-o dela înaintașii noștrii. Probleme de care mulți se feresc să discute sau să le abordeze. Cultul Baptist din România are nevoie de o claritate doctrinară care să păstreze o identitate clară a cea ce sunt, cred și practică Baptiștii în România.
Timpul m-a schimbat și pe mine, dintr-un negativist într-o persoană mai pozitivă. Mă uit la potențialul Baptist Românesc și mă bucur că în ciuda aspectelor lumești; a păstorilor care nu ar trebui să păstorească, a
muzicanților care nu ar fi trebuit să fie la altarul adunării sfinților, la învățătorii falși cu diplome care ne bombardează cu falsitățile lumii în care trăim, a femeilor care vor să fie păstorițe și să aducă învățătură, a indivizilor care au ajuns în slăvile lumești susținute de unele bisericii înstărite, în ciuda tuturor lucrurilor pot spune că este bine. Pot spune că Evanghelie este propovăduită cu putere, oameni simpli duc mesajul Evangheliei pe sate, copii săraci nu sunt uitați total, săracii Bisericilor noastre nu mor de foame, datorită făgăduinței Domnului ci nu datorită vegherii noastre.
Refuz să cred că Domnul și-a abandonat copii Săi din rândul familiilor Baptiste. Refuz să cred că Domnul nu își va continua lucrarea Sa prin robii Săi Baptiști. Suntem lucrarea mâinilor Sale, am fost chemați de El la credință, robia noastră nu va fi în zadar.
Caius Ben Obeada
Note de subsol
1. Baptism, worship declines prompt Southern Baptist leaders’ prayers for ‘renewed passion’ – by Carol Pipes / http://www.bpnews.net/42659/baptism-worship-declines-prompt-southern-baptist-leaders-prayers-for-renewed-passion
2. Baptist Growth in England – Ian Randall / http://www.alisonmorgan.co.uk/Goodhew%202012.pdf
3. Statistics (BWA) – https://www.bwanet.org/about-us2/statistics
4. Structura confesională a populaţiei (2010) / http://istorieevanghelica.ro/2011/01/28/structura-confesionala-a-populatiei-2010/
5. ibid. 3
