”Baptismul o Identitate NU o Doctrină”

Scurtă linie istorică Baptistă

Baptismul este perpetuarea credinței și practicii existentă în timpul Domnului Isus Cristos

A treia opinie istorică a începuturilor baptiste face referință la o perpetuare a credinței și practicii învățăturilor biblice de-a lungul secolelor. În această opinie nu se susține o linie neîntreruptă a credinței și practicii baptiste, ci o mărturie continuă, care nu a murit de-a lungul secolelor. Unii istorici au refuzat să accepte idea că Baptismul a apărut ca o nouă religie din Mișcarea Separatistă Engleză sau din Anabaptism, considerând ca învățăturile baptiste au existat de la începutul bisericii nou testamentale. Din numărul istoricilor care susțin acestă opinie se pot menționa Thomas Crosby, Joseph Ivimey, David Benedict, H.C. Vedder, Thomas Armitage, Albert H. Newman (1), Richard B. Cook, and Walter Rauschenbusch (2).

În secolul 19 și începutul secolului 20 acești istorici baptiști au ajuns să suțină ”teoria înrudirii spirituale” a originii baptiste. Prin această teorie se susține o relație spirituală a baptiștilor prin linia istorică a grupărilor Anabaptistă din Germania, Olanda și Elveția, a Waldenzienilor și Petrobrusianilor, Henricianilor, Novațienilor și Donatiștilor. Cu toate că nu s-a putut demonstra o continuitate istorică între aceste grupări, susținătorii acestei teorii au scos in relief practicile baptiste, sugerând o înrudire spirituală a practicilor și credinței Baptiste de-a lungul secolelor.

Susținătorii acestei teorii nu numai că sugerează o prezență a practicilor baptiste  de-a lungul secolelor, însă din punct de vedere istoric, practicile și credința bisericii nou testamentale ajunge pe cale de dispariție pe la secolul patru, Biserica Catolică și Biserica Ortodoxă ajungând să corupă credința Nou Testamentală. La secolul 17, odată cu apariția grupărilor de credincioși numiți baptiști, o trezire spirituală ia loc în care refuzul botezul copiilor, autonomia adunărilor, refuzul ierarhiei ecleziastice și opoziția legăturii între Stat și Biserică readuc și accentuează principiile baptiste practicate de biserica Nou Testamentală (3).

Din punct de vedere organizativ, aceşti istorici susțin că începuturile baptiste își au originea în Olanda si Anglia, însă practica și credința baptistă fiind recunoscuta și practicată de-a lungul secolelor prin diferite grupări creștine, considerate eretice de Biserica Catolică și mai târziu Biserica Ortodoxă. Cu referință la credința și practica acestor mici grupări în decursul secolelor,  istoricul Robert Torbet scrie:

”mulți aderenți admit dificultatea stabilirii istorice a unei legături între acele grupuri, găsind o satisfacție în sucesiunea credincioșilor botezați născuți din nou, care poate fi găsită în grupuri mici dealungul secolelor provenind din Creștinătatea Noului Testament.” (4)

Cu toate că, din punct de vedere științific, nu se poate demonstra o linie descendentă din generaţie în generație, de la un grup la altul a prezenței baptiste în istoria Creștinismului, această teorie susține o legătură spirituală a unor practici începute în Biserica Primară, ca mai tărziu la secolul 17 practica Apostolică să fie reluată de grupările care ajung să fie poreclite baptiste.

În acest spirit a unei continuități spirituale a practicilor baptiste, la anul 1848 David Benedict, un istoric baptist american scrie:

”un sentiment aparte a acelor Creștini care profesează, și care acum se numesc baptiști, din totdeauna au trăit și au existat prin diferite secte și grupări care în mod constant sau separat de Greci, Romani, și alte mari grupuri…”(5)

Istoricul Thomas Armitage refuza și el teoria succesiuni liniare a Baptismului spunând că nu sunt evidențe care să susțină unitatea creștină păstrată printr-un group de oameni, de la o generație la alta de-a lungul secolelor. Armitage susține menținerea principiilor apostolice de-a lungul secolelor când scrie: ”să urmărim unele adevăruri de-a lungul secolelor… până la cei care le-au păstrat, adică baptiștii.” (6)

Istoricul Richard B. Cook încearcă să fie mai explicit descriind cum în decursul secolelor unele principia biblice au fost păstrate în unele grupări creștine, cum ar fi membria celor născuți din nou, autoritatea Scripturilor, botezul credincioșilor prin scufundare, respinegerea unirii între Biserică și Stat. Cook scrie în Istoria Baptiștilor:

”…care au fost recunoscuți ca eretici, de fapt erau niște reformatori care au rezistat la progresul apostaziei și au încercat să aducă biserica înapoi la simplicitatea și puritatea Scripturilor, sau pierzându-se în aceasta ei s-au separat de acea biserică care în sfârșit a devenit fără nici o speranță coruptă, stabilind bisericile lor dupa modelul Evangheliei.” (7)

Albert Henry Newman, care a trăit la sfârșitul secolului 19, începutul secolului 20, devine unul dintre cei mai mari istorici baptişti și un aderant la teoria înrudirii spirituale a originei baptiste. De la început, Newman încearcă să explice că până la secolul 12 nu se pot întâlni tipuri de viață și practică creștină care să poate să fie identificate cu certitudine a fi baptiste. El merge mai departe să explice că porecla și mai târziu identitatea organizativă de baptiști apare la anii 1644. (8)

Prin studiile și materialele strânse în ce privește istoria Creștinismului, Newman ajunge la opinia că Biserica Baptistă este congruentă (sinonimă) cu Creștinismul Apostolic prin asemănările practicii și credinței specifice Bisericii Apostolice, enumărând șapte învățături și practici ale Bisericii Primare:

Evidența Domniei lui Cristos

1. Membrie celor născuți din nou
2. Independența fiecărei biserici locale
3. Egalitatea fiecărui membru și a privilegiilor
4. Separarea Bisericii de Stat
5. Toți liderii bisericii locale să fie ales din rândul bisericii pentru servitudine
6. Botezul și Cina Domnului singurele două ordonanțe (9)

Analizând Biserica Baptistă în comparație cu principiile din perioada Apostolică, Newman ajunge la concluzia că Biserica Baptistă este aproape identică cu bisericile din perioada Apostolică. Ajungând la această concluzie, a unei asemănări eminente a practicilor Bisericii Primare și a Bisericii Baptiste, Newman merge mai departe să investigheze ce s-a întâmplat cu principiile bisericii Apostolice de-a lungul secolelor. Studiind analele istoriei creștine, Newman identifică o eroare care pătrunde în Biserica Apostolică din secolul doi prin întroducerea botezului copiilor mici. În ciuda acestei erori care ajunge să corupă practica și credința Bisericii Primare, Newman găsește evidențe că principiile Apostolice au reușit să supraviețuiască prin diferite grupări de-a lungul secolelor. Odată cu apariția grupărilor Petrobrusianii și Arnoldiştii, de prin secolul doisprăzece, Newman identifică apariția unui creștinism asemănător standartului Apostolic a Bisericii Primare. (10)

Această opinie istorică a originilor baptiste a reușit să atragă mai mulți aderenți, susținând o prezență a principiilor și practicii baptiste de-a lungul secolelor, culminând cu apariția organizativă a unui grup de credincioși din secolul 17 care ajung să fie porecliți baptiști. În ciuda faptului că majoritatea evidențelor istorice au fost lăsate de dușmanii credinței, Biserica Catolică, Ortodoxă și chiar Protestantă vin să mărturisească existența credincioșilor născuți din nou, botezați prin scufundare în urma mărturisirii credinței, nu la copii mici, ci la adulți care de bună voie și nesiliți de nimeni iau crucea lui Cristos, unii platind cu prețul vieții.

Pentru unii istoria Baptismului este văzută ca o mărturie a credinței și practicilor înaintașilor noștri, o istorie care este păstrată de-a lungul secolelor. Prin mărturii interne și externe, din partea prietenilor și dușmanilor, istoria baptistă rămâne în picioare, bătută de vânt și timp, să aducă aminte noii generații că steagul Evangheliei trebuie dus mai departe spre veșnicii, până la venirea Domnului și Mântuitorului aleșilor Săi.

Coram Deo! Shalom!

Note de subsol

1. The Baptist Heritage– by H. Leon McBeth
2. A Critique of the English Separatist Descent Theory in Baptist Historiography– by Philip R. Bryan
3. The Spiritual Kinship Theory of Baptist Origins– by W. Glenn Jonas Jr.
4. A History of the Baptists– by Robert G. Torber
5. A general History of the baptist Denomination in America and Other parts of the World– by David Benedict
6. A History of the Baptists: Traced by Their Vital Principles and Practices From the Time of Our Lord and Saviour Jesus Christ to the Present– by Thomas Armitage
7. The Story of the Baptists in All Ages and Countries– by Richard B. Cook
8. New Schaff-Herzog Encyclopedia – A.H. Newman
9. Ibid 3.
10. Ibid 3.

– See more at: http://publicatia.voxdeibaptist.org/editorial_iun15.htm#sthash.tEAAj3ze.dpuf

Please follow and like us: