Teologia nu este o artă și nici un domeniu al amatorilor, unde fiecare să aibă un cuvânt și o luminare de împărtășit cu copii Domnului. Teologia este o știință, un subiect de studiu aparte, unde unii au primit chemarea Domnului să înțeleagă și să învețe pe alții mesajul lui Dumnezeu. Cu toate că Duhul Sfânt a dat și dă darul învățăturii unora aleși de El din veșnicii, sunt mulți care cred că libertatea cuvântului le dă platforma ”cuvântului.” Acești indivizi, fără un studiu teologic, cu o înțelegere marginală a Scripturilor, încearcă să se folosească de logica lucrurilor, crezând că pot aduce lumină și înțelegere a Cuvântului Domnului.
Pentru a înțelege mai bine diferența și pericolul între sugestiile profesioniste și a amatorilor am să mă folosesc de un exemplu clasic din lumea medicală. Nordul Americii tinde să fie umid în perioadele de primăvară/vară, unde se ajunge și la 100% umiditate. În aceste zile umide, bătrânii și cei care au probleme cardiace sau pulmonare li se sugerează să stea în casă la aer condiționat. Mulți nu o fac crezând că este mai logic să respire aer curat decât aerul condiționat. În această logică, plămâni sunt umpluți de fluid (apă), ajungând să developeze probleme respiratorie tratate de pe paturile spitalelor.
Logica le-a spus că este mai bine aer curat cu o umiditate de 100% decât aerul rece condiționat. Nu puțini își pierd viața
din cauza unei logici greșite, din cauza unei idei care pare să fie bună, însă în realitate devine mortală. Când doctorul îți spune să stai în casă la aer condiționat în zile calde și cu o umiditate de 100%, se folosește de o înțelegere fiziologică a corpului și a necesității de înlesnire a activităților cardiace și pulmonare. Cu toate acestea, mulți cred că știu mai bine și se aventurează să respire aerul curat care ajunge să-i omoare.
În probleme teologice este pericolul logici care duce la moarte, crezând că datorită unei revelații speciale ajungi să ai o înțelegere deosebită care trebuie împărtășită cu frățietatea. De-a lungul secolelor, amatori a Cuvântului au ajuns să aducă erezii în mijlocul copiilor Domnului, crezând că Adevărul este de partea lor. Nu logica lucrurilor te va ajuta să rămâi în Adevăr, ci prezența în părtășia lui Dumnezeu și a copiilor Săi. Autoritatea Cuvântului nu vine din studiul și pregătirile teologice obținute ci din prezența Duhului și recunoașterea Cuvântului de către copii Săi.
Lansarea mesajului lui Țon din iunie 4, 2015, unde spune că ”indiferent unde ești tu acum Domnul Isus se uită și spune 
”Cred în tine”, a creat multe discuții la diferite nivele teologice. Unii teologi au criticat modul în care Țon traduce în Romană un pasaj Biblic. Teologii amatori au sărit la noțiunea că cineva ar critica pe Țon la modul în care traduce textul Biblic. Logica a fost invocată și de profesioniști și de amatori, fiecare creând o tabără și platformă de discuții.
Imaginea lui Țon și a învățăturilor pe care le aduce au ajuns să fie susținute și apărate de cel puțin trei grupări:
1. susținătorii învățăturilor Țoniade – grupul de oameni care au acceptat și aderat la acest nou val de învățături aduse în ultimii 10 ani.
2. susținătorii melancoliei Țoniade – grupul de oameni care au cunoscut pe Țon înainte să îmbrățișeze noile învățături, a păstorului Baptist cunoscut și iubit pentru darul orator pe care îl are.
3. susținătorii imaginii Țoniade – grupul de oameni care nu cunosc și nici nu pricep noua schimbare, dar se atașează acestui personaj să fie opuși celor care ar fi din tabăra opusă. În această tabăra ar fi prieteni penticostali care critică pe Baptiștii care l-ar fi dat afară pe Țon din cult, și mulți alții cu planuri diferite în criticarea Baptistă.
Mesajul video lansat de Țon nu a fost înțeles de mulți, cu toate că mulți au înțeles imediat că unii teologi l-au criticat. O minte simplă nu a putut descifra pericolul mesajului lui Țon, prin mesaje și cuvânt unii susținându-l cu Amin! Problema traducerii din Greacă i-a depășit pe mulți, sugerând că critica este făcută mai mult din invidie ci nu din cauza unei greșeli profesionale de interpretare.
De mai mulți ani unii dintre noi au încercat să avertizeze eroarea învățăturilor lui Țon, a divergențelor teologice și de caracter care au ieșit la suprafață în decursul anilor. Forțat de situație ajunge să recunoască că a cooperat cu securitatea. Mai târziu relația cu Aurel Popescu și Pavel Niculescu se rupe datorită lipsei de caracter, a unuia care și-a vândut frații. În ultimii 10 ani teologia lui Țon evoluează, părăsind învățăturile teologice Baptiste, aderând la niște învățături apropiate anabaptiștilor, mai târziu să devină carismatic.
Toate schimbările personale de credință și încredere nu au supărat și nu au creat scandaluri dacă Țon nu ar fi insistat că el este un Baptist care a primit o revelație nouă. Baptiștii nu au putut adera la noile învățături Țoniade și nu au putut părăsi învățăturile centenare care au identificat credința și practica Baptistă.
Pentru cei care nu au înțeles prolema mesajului lui Țon, înainte de a explica greșeala teologică, va trebui să fac trei clarificări de principiu:
– Dumnezeu nu gândește ca noi și noi nu gândim ca Dumnezeu. Noi nu v-om putea niciodată să gândim ca Dumnezeu sau să credem că am putea prin credință să gândim ca El.
– Dumnezeu are un caracter divin, în care recunoaștem ca Dumnezeu este Atotștiutor. El știe trecutul, prezentul și viitorul. El nu trebuie să ghicească viitorul, pentru că el știe viitorul. Dumnezeu nu trebuie să-și pună încrederea în noi ca și cum nu ar știi ce am face, și nici nu trebui să-și pună speranța în noi că noi am face voia Sa. El știe totul pentru că El este Atotștiutor.
– Noi nu putem exemplifica în mod uman pe Dumnezeu. Nu putem imputa exemple umane caracterului lui Dumnezeu.
Aceste trei principii ar trebui să ne fie clare să putem înțelege unde a greșit Țon în mesajul video și a altor mesaje pe care le-a lansat. Greșeala lui Țon în mesajul video stă în următoarele puncte:
– Centralizarea mesajului pe om ci nu pe Dumnezeu
Aici este vorba de ridicarea omului la un nivel de importanță majoră în învățătura lui Țon. De aici vine ideea că omul poate face lucruri dacă vrem să facem. Omul are capacitatea să facă voia Domnului daca vrea. Omul poate să fie eliberat de duhuri dacă vrea. Voința omului este ridicată la niște parametri în care omul poate să accepte voia Domnului dacă vrea. În acest parametru omul este elevat la un nivel autoritativ în care ar putea să facă decizii de unul singur.
Scripturile sunt clare în ce privește voința omului, spunând-ne că suntem morți. Capacitatea de facere a voii Sale nu constă în inițiativa proprie de al asculta pe Dumnezeu. Un om în natura păcătoasă în care trăiește nu poate să facă voia Sa orișicât ar dori din proprie inițiativă să facă ceva. Nașterea din nou este obligatorie ca urechile să poată auzi vocea Tatălui. Mesajele lui Țon sugerează o independență personală în care omul ar putea decide să facă voia lui Dumnezeu.
Pentru demonstrarea opiniei lui Țon se poate asculta mesajele pe care le-a lansat alăturat de idea eliberării de duhuri, a posibilității și capacității umane de eliberare și vindecare.
– Minimalizarea caracterului lui Dumnezeu
Ton se folosește de o paralele umană în care Dumnezeu este redus la o mentalitate umană în care își pune încrederea și 
speranța în om. Oare Dumnezeu nu știe viitorul, nu știe ce se va întâmpla, nevoit să-și pună speranța în mine că voi face voia Sa? Dumnezeu nu este un om care ar trebui să creadă în mine ca și cum nu ar știi potențialul meu și dacă voi duce la sfârșit lucrarea cu care am fost încredințat.
Ca tată aș putea să spun băiatului meu înainte de examenul de matematică: ”cred în tine, am toată speranța în tine!” Acest concept vine din partea unui tată limitat de timp și păcat, care nu știe viitorul, care nu este sigur dacă băiatul va putea trece examenul. Dumnezeu nu poate fi limitat la un concept uman, a incapacității de a cunoaște viitorul.
Exemplificarea lui Țon, în concept teologic, limitează pe Dumnezeu la o speranță. Oare Dumnezeu își pune speranța în om spunându-i ”cred în tine”?
Cum poate Cristos să-și pună speranța într-un om păcătos și neputincios care nu poate trăi despărțit de Dumnezeu? E ca și cu mi-aș pune speranța într-un prieten paralizat că ar putea să câștige cursa, când în realitate eu îl împing pe căruț.
Conceptul teologic la care Baptiștii aderă se clarifică în noțiunea că omul se încrede în Dumnezeu, iar lipsiți de Dumnezeu nu putem face nimic. Dumnezeu nu are nevoie să creadă în mine ci eu să cred în Dumnezeu. Scripturile ne spun clar că lipsiți de El nu putem face nimic.
– Minimalizarea dreptății lui Dumnezeu
O altă problemă serioasă ridicată de Țon este în contextul dreptății lui Dumnezeu. Țon vine să spună că ”Dumnezeu a crezut în potențialul meu.” Dacă Dumnezeu mă alege în baza potențialului meu, înseamnă cu Dumnezeu dă dovadă de nedreptate. În acest caz Dumnezeu alege numai pe cei cu potențial? Caracterul lui Dumnezeu este pus sub semnul întrebării în care acest Dumnezeu alege numai pe cei care sunt mai buni și cu un potențial mai mare de a face voia Sa.
Isus Hristos nu a murit pentru potențialul meu să-mi spună că are încredere în mine. Alegerea copiilor lui Dumnezeu a fost făcută din veșnicii în voia perfecțiunii Sale ci nu a unei pre-cunoștințe că aș avea potențial. Aici este introdusă o altă teologie la care Baptiști nu aderă. Nu potențialul meu mi-a dat mântuire ci voia Tatălui ceresc.
Concluzie
La o ascultare rudimentară a mesajului lui Ton ar părea un mesaj emoțional în care ni se spună că Cristos crede în mine și speră în mine pentru că se uită la potențialul meu. Punând accent pe importanța omului în creație schimbă centralitatea lui Cristos în Creație. De aici unii au ajuns la concluzia că Dumnezeu nu poate să facă nimic fără noi, și dacă nu ar fi omul, Dumnezeu nu ar fi putut să facă prea multe lucruri pe acest pământ.
Neclaritatea mesajului aduce imagini tulbure, ne-Biblice care duc la eroare. Noi suntem robi a lui Cristos, răscumpărați în voia Tatălui prin jertfa Crucii. Idea că Cristos speră în noi este un exemplu a unei umanități, a unei limitări în care Cristos speră că v-om face voia Sa.
Criticile teologice făcute mesajelor lui Țon au menirea de a scoate în evidență diferențele doctrinare ci nu persoana Țon. Libertatea religioasă și de cuvânt dă oportunitatea fiecărui să-și spună cuvântul și să-și prezinte credința și înțelegerea la care a ajuns. Țon a fost un Baptist, care și-a întors spatele practicilor și doctrinelor Baptiste. Acest lucru nu este de invidiat, așa cum unii ar crede ci de plâns că și-a abandonat credința și frăția.
Caius ben Obeada
