Am primit cu mare durere vestea plecării la veșnicii a unui prieten din copilărie. Nu ar trebui să fie o durere sau supărare, și totuși natura umană în care am fost născut nu mă ajută să trec la o bucurie a veșniciei la care prietenul meu Paul Nicola a ajuns. Ne-a luat-o înainte la mulți dintre noi, Domnul chemându-l în bucuria cerului.
L-am cunoscut pe Paul din copilărie, amândoi mergând la aceeași Biserica de pe strada Luminișului, la Biserica Baptistă Sfânta Treime, sau cum o mai cunoșteam pe timpul Comunismului, Biserica Baptistă Nr. 1 din Constanța. Când eram copii eram implicații în programele bisericii, Paul puțin mai mare decât mine, însă în același spirit participând în programele Bisericii.
În acele vremuri, programele de Paște și Crăciun cu copii erau ținute de la balconul care era deasupra amvonului. Acel balcon nu mai există, însă ca copii încă ne aducem aminte de acei ani a nevinovăției, când învățam verste Biblice și cântam împreună în adunarea sfinților. Nu am fotografii din acei ani, însă și acum pot vedea grupa copiilor la repetițiile preparatoare programelor speciale cu grupa copiilor.
Mai târziu am ajuns să cântăm împreună la orchestră sub bagheta fratelui Jucov. Eu cântam la trompetă pe când Paul la mandolină. Îmi aduc aminte că eram pe scaunele din spate la orchestră, copii cu dedicație, care eram învățați să slujim Domnului de mici. Paul era un mandolinist de bază. Când am ajuns dirijorul orchestrei îmi aduc aminte că mă uitam cu îngrijorare dacă Paul venise la biserică. Paul era de bază și susținea tonul mandoliniștilor împreună cu Florin Dăduică, Camelia și Daniela Danciu. Eram un grup mare în rândurile orchestranților, însă unii erau mai de bază, Paul fiind unul dintre ei.
Ajunși la vârsta de adolescență, am mers împreună la tineret, unde Paul dădeau dovadă de o maturitate deosebită. Multe discuții erau purtate la tineret unde Adrian Olaru încerca să ne încurajeze la studiu. Serile de tineret deveniseră locul unde tinerii teologi a Biserici se întreceau în înțelegerea și aplicarea Scripturilor. Din grupul de tineri care se antrenau în discuții teologice erau Paul Nicola, Marcel Refec, Octavian Baban, Jean Chiforeanu, Viorel Silvestru și pe lângă ei eram și eu. Parcă nu trecea săptămâna așa de repede să ne întâlnim sâmbăta la tineret să preluăm discuțiile.
Duminicile după serviciu de seară mergeam cu toții pe faleză undă cântam și făceam Evanghelizare. Paul era și el prezent, unde dădea laudă cu o voce deosebită. Serile de duminică devenise legendare în activitatea tineretului Bisericii din Constanța prin Evanghelizările făcute prin cântare și mărturie personală.
Cu Paul am ajuns să ne întâlnim pe câmpul Evangheliei prin Bisericile Dobrogei și mai ales pe la Năvodari. Îmi aduc aminte cum Paul mergea duminică după duminică pe satele Dobrogei cu diaconii și bătrânii Bisericii Baptiste Nr. 1 din Constanța. În afara primei duminici a lunii când eram prezenți cu toții la Cina Domnului, Paul și o serie de tineri au fost implicați în lucrarea misionară pe sate. Parteneriatul misionar între Paul și Marcel Refec erau cunoscute, amândoi buni prieteni și misionari în câmpul Evangheliei.
Cu Paul am ajuns să fiu implicat și în studiul Biblic pe case, unde împreună cu o serie de tineri ne întâlneam la studiu. Paul era nelipsit si de la întâlnirile la casele bătrânilor din Biserica noastră. Odată pe lună ne întâlneam la casa unui frate sau o soră în nevoie să spargem lemne, să curățam casa și să ținem un program de poezie și cântare. Paul era un tânăr activ, plin de energii în spiritul misionar al înaintașilor noștri.
Amintirile tinereții nu v-or putea fi furate de timp sau uitare, devenind niște momente înregistrate pe veșnicie, a unor tineri dedicați Evangheliei. Odată cu plecare mea spre America legăturile fizice sau rupt, însă nu și cele spirituale în care să ne rugăm unii pentru alții. Paul mi-a lăsat o amintire deosebită, a unui prieten din tinerețe, iubitor de Dumnezeu și de frați. Ne-a lăsat o mărturie a credinței, nouă și familiei lui, spunând le revedere în drum spre veșnicii.
Nu știu când Domnul va veni sau cât v-om aștepta la rândul cetei noastre să ne prezentăm înainte Domnului nostru, însă Paul a făcut pasul veșniciei. M-a făcut gelos să știu că mi-a luat-o înainte să se întâlnească cu Domnul nostru și cu înaintașii noştri. La fel ca Paul, din anii tinereții ne-am dorit să fim vrednici de alergarea cea bună, să fim găsiți vrednici de prezența bunului Dumnezeu. La revedere Paul, ne v-om vedea în veșnicii. Salută pe ai mei din partea mea, pe înaintașii noștri cu care am trăit pe plaiurile Dobrogene. Fii binecuvântat dragul meu!
Caius ben Obeada
