Caius ben Obeada
קאיוס בן עובדיה
June 2021
S M T W T F S
 12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
27282930  

Momente Apologetice

Momente apologetice – „Iuda un hot care ținea punga”

Dr. Caius Obeada

No photo description available.

In ani de slujire prin misiunea Vox Dei am întâlnit multe persoane, unele mai dedicate decât altele, cu multe proiecte si lucrări in numele Domnului. Am întâlnit pastori puturoși, care vesteau Evanghelia „din botul calului” sa mă folosesc de expresia unui prieten drag, predicând 30 de minute (incluzând Cina Domnului) la 3-4 bisericuțe de tara o data pe luna. In restul săptămâni, păstorașul nostru stătea acasă la umbra pomului din fata casei jucând table si șah cu bătrânii satului. 

Am întâlnit si pastori mai „energetici,” care mai țineau o „slujba” in cursul săptămânii, sau un studiu biblic, in rest acasă la relaxare, sau cum mai spun ei la „pregătire pentru predica de duminică si a studiului Biblic.” Acești pastori au învățat cum sa se bocească si sa se plângă de necesitatea unui ajutor financiar, pentru că biserica/bisericile sunt prea mici sa-i ajute. Daca ai fi menționat sa-si caute de lucru, te-ar fi făcut anatema, cu încredințarea ca vorbești din partea celui rău. Un pastor făcea afirmația: „cum sa lucrez la cot cu alții când Domnul m-a chemat sa vestesc Evanghelia. Eu trebuie sa trăiesc din Evanghelie, pentru că așa este învățătura apostolica.” 

Mai sunt pastorii care lucrează din greu, implicați in multe activități, in biserici roditoare. Aceștia nu mai au timp sa se plângă de bani, ci de lipsa de timp. Pastori care se plâng de lipsa de ajutor in câmpul Evangheliei, a lipsei de lucrători pe când ogorul bogat la care sunt chemați.  

Pe lângă ei am întâlnit si lucrători pe care ii identific cu Iuda, ucenicul Domnului Isus care ținea punga.

„De ce nu s’a vîndut acest mir cu trei sute de lei, şi să se fi dat săracilor?“ Zicea lucrul acesta nu pentrucă purta grijă de săraci, ci pentrucă era un hoţ, şi, ca unul care ţinea punga, lua el ce se punea în ea. 7Dar Isus a zis: ,,Lasă -o în pace; căci ea l -a păstrat pentru ziua îngropării Mele. 8Pe săraci îi aveţi totdeauna cu voi, dar pe Mine nu Mă aveţi totdeauna.“ (Ioan 12: 5-6)

Studiind acest pasaj un lucru interesant este modul in care Iuda pune problema risipei de bani. Iuda sugerează ca era mai profitabil sa se fi vândut mirul la o suma de 300 de „pence” ( salariul pe un an in provinciile romane), suma care ar fi ajutat pe mulți săraci. Daca ne-am opri numai la acest aspect de ajutorare a săracilor, probabil ca am fi pierdut cat de „șmecher” a fost Iuda. La un studiu mai atent al valori mirului folosit pe Isus, un cercetător sugerează ca mirul folosit pe Isus ar fi putut ajunge pana la o valoare de piața de 1,313 pence.  Iuda face o estimare la minimul valori de piața, știind ca se putea ajunge la o suma mult mai mare.

Iuda, ucenicul Domnului care ținea punga, este descris de apostolul Ioan ca un hot. O acuzare grea, fără sa dea argumente la modul in care făcea tranzacțiile, ce făcea si cum. SE pare ca era bun cu banii, bun organizator care susținea misiunea lui Isus si a ucenicilor, cu provizii de mâncare in tururile de Evanghelizare organizate de Isus. Isus nu trebuia sa-i fie frica ce mănâncă, Iuda era bun la ce făcea. Cert este ca apostolul Ioan si Duhul Sfânt acuza pe Iuda ca un hot.

Se pare ca ajutorarea săracilor a fost din totdeauna un motiv de uzanța generala in duplicarea inimilor sa ajute. Copii lui Dumnezeu dea lungul secolelor au ajutat si continua sa ajute pe văduvele si săracii adunării lui Cristos, ușor de induplicat in ajutorare. Aceasta metoda de înduplecare la deschiderea buzunarelor încă se folosește si are succes si in zilele noastre.  

Iuda ar fi putut sa sugereze un preț mult mai mare ca contra valoare a mirului, însă se hotărăște sa folosească cea mai joasa suma, de 300 de pence, fără sa atragă atenția dragostei fata de bani. La fel si in zilele noastre, preturile cerute in ajutorare pune accent pe sume mici, dar la un număr cat mai mare de persoane care ar putea ajuta „pe săraci.” Tehnică veche la fel de folosita ca si in vechime.

La începutul anilor 1990, mulți pastori din Romania au invadat bisericile Romanești din America. Fiecare a fost bine primit la amvoanele adunărilor de peste ocean, dând posibilitatea de a prezenta progresul lucrărilor din Romania după revoluție si a necesitaților financiare de care duc nevoie. Buzunarele multora sa deschis pentru lucrare, acești pastori întorcând-se acasă cu mii si zeci de mii de dolari. Unul din acești pastori (sa nu dau nume) înainte de plecare de pe aeroportul din New York, întreabă nedumerit: „cat este al meu si cat este al Domnului?” O întrebare care a dat peste cap pe o ruda de-mea care nedumerit își pune întrebarea daca era o gluma sau vorbea serios. Mai târziu am aflat ca nu era o gluma, omul construind o casa nou după care a ajutat si construirea bisericii unde slujea, cerând fraților sa contribuie si ei ca el a făcut ce a putut.

Am mai cunoscut un pastor harnic, care nu cred ca avut egal pe meleagurile României: Ionel Tutac. Nu am cunoscut un pastor mai lucrător ca acest om. Implicat in multe lucrări, cu vizite la biserici in toata tara, prezent la conferințe, evanghelizări, nunti, si orice alta activitate. Interviuri, prezent pe social media, om care nu știu când mai avea timp sa doarmă. Un om cu multe cunoștințe si relații, implicat in multe lucrări cu necesitați financiare deosebite. In afara de activitățile legate de predicare, la miezul nopții lucra la teza de doctorat si alte proiecte de carte inițiate de el.   

Prietenul meu traversa tara de la un capăt la altul, trecea oceanul de 2-3 ori pe an in solicitări de ajutor financiar la proiectele in desfășurare, din biserica in biserica, de la Romani la Americani. Din Romania la Israel un tururi Biblice, la Italia in evanghelizări. Om care era greu de găsit pe acasă, de multe ori sugerând sa mai facă o pauza sa stea acasă cu familia. Sunt mulți care au fost ajutați de inițiativa acestui om, incluzând Radio Vocea Evangheliei, diferite proiecte sociale, bisericii, lucrarea rromilor din Măguri, si multe alte proiecte.

Totul a fost un vis, sa cunosc un astfel de lucrător, care odată cu Pandemia a început sa iasă fum si cenușa, la deschiderea unui caz aparte. Pentru început a fost acuzat in fata membrilor Comunității de Timișoara, acuzații care au fost lansate pe social media. Imediat sau făcut tabere, sugerând ca „invidioșii lucrării” îl ataca pe nedrept pe fratele nostru Ionet Tutac. Biserica Harul începe o cercetare si o acuza împotriva pastorului. Cazul se înfierbânta si se ajunge la Cultul Baptist.

Care este acuzația de baza? Ne-justificarea fondurilor care au ajuns in punga gestionata de Ionel.

Sunt bani ajunși din partea Consiliului Județean de Timișoara, bani ajunși de peste ocean de la niște binevoitori de ajutorare a lucrării din Romania ca mine si mulți alții, biserici si organizații. Biserica din Măguri ar fi primit niște ajutoare financiare la sute de mii de dolari (cifre ne-confirmate) care nu pot fi justificate, fără facturi si bani plimbați pe sub mana. Biserica construită fără acte, cu probleme legale in tranzacțiile făcute, cu semnături false si fără cunoștința celor care trebuiau sa știe.

Sub egida Muzeul Bibliei, biblii si manuscrise vechi in valoare de mii de dolari au fost donate pentru beneficiu frățietății Romane. Odată cu căderea lui Ionel, perspectiva Muzeului a căzut, colecția de biblii si manuscrise rămânând sub patrimoniul personal a prietenului meu. Multe lucruri făcute nu v-om știi si nici nu se va putea demonstra, înafara faptului ca nu a existat transparenta si nici nu sa lucrat in lumina zilei.

Ionel este portretul lui Iuda zilelor noastre, om lucrător, care nu se poate reproșa sa fi fost leneș. A știut sa strângă bani pentru cauze demne de luat in considerare, toate făcute in numele Domnului. As recomanda multora sa-l urmeze pe Ionel in modul de lucrare, mai puțin băgatul mâinii unde nu i-a aparținut. Ionel pare ca a băgat mana in punga, si acum nu poate sa-si dovedească curățenia.

Mă rog pentru Ionel ca Domnul sa-i dea o mana de ajutor sa se întoarcă la calea Sa, unde trăim in lumina, nu in întunericul nopții, unde suntem o sare ci nu o amărăciune frățietății. Domnul sa-si curate adunarea de toți care beneficiază de bunătatea frățietății prin a baga mana in punga, Coram Deo!

Ps. Toate greșelile gramaticale îmi aparțin si sunt sub copyright.