Caius ben Obeada
קאיוס בן עובדיה
September 2021
S M T W T F S
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
2627282930  

Momente Apologetice

Momente apologetice – „câinele, preotul, si biserica”

Dr. Caius Obeada

Gesta Romanorum, o colecție de istorioare din secolul 13 sa fie folosite de preoți, include o poveste a unui membru din biserica care ocolea biserica datorita corupției preotului. Omul nostru merge pe un drum in afara localități când a început sa-i fie sete. Fără apa cu el, a început sa caute un parau, sau o sursa de apa. Căutând după apa, da de un izvor. Spre surprinderea lui, carcasa unui câine mort era sura de apa, izvorul țâșnind prin gura deschisa a câinelui.

Cu dezgust se uita uimit la apa limpede, blocat de imaginea câinelui putrezit, numai oase rămas, prin care izvorul își dădea apa limpede. Spre surprinderea lui, un bătrân era șezut pe o buturuga nu departe de izvor, zâmbind la omul însetat. Cu o voce blânda ii spune sa nu-i fie frica, ca apa curata nu este afectata de oasele câinelui, ca tot așa de curata este ca si cum oasele nu ar fi prezente. Cu sfiala, omul nostru se apleacă si ia o mana de apa sa testeze gustul. Spre surprinderea lui, apa devine o binecuvântare.

Morala poveștii medievale este ca binecuvântarea poate veni chiar si printr-un preot corupt, comunitatea credincioșilor sa nu se oprească sa meargă la biserica datorita păcătoșeniei unui preot.

Binecuvântările Domnului de multe ori vin din surse mai puțin cunoscute, si de multe ori chiar mai puțin acceptate. O alta poveste a zilelor noastre ne duce într-o parohie catolica din Brazilia, in orașul Gravata. In aceasta localitate sunt foarte mulți câini abandonați care au nevoie de ajutor. Preotul parohiei a început sa aducă câini in biserica sa poată fi văzuți de membri bisericii in vederea unei adopții.

In timpul slujbei, câinii sunt lăsați sa intre in biserica, sa stea tolăniți in fata altarului, membri bisericii ajungând sa fie implicați in susținerea si creșterea câinilor abandonați in jurul parohiei. Cadre sanitare au început sa dea consultanta gratis animalelor, astfel ca ambientul parohiei sa fie schimbat dintr-o turma abandonata de câini a străzii, in câini îngrijiți a parohiei.

Amândouă povesti implica biserica si necesitatea de apartenenta la adunarea sfinților. Istoria unui câine putred la gura unui izvor nu oprește binecuvântarea, iar vagabondajul unei haite de câine poate deveni un atelier de practica creștină in ajutoarea nu numai a câinilor dar si a membrilor adunării din care face parte.

Daca ai ochi sa te uiți la un câine, cu siguranță ca poți avea ochi sa te uiți la nevoile aproapelui tău. Nu abandona adunarea sfinților, si înainte de a reface fațada bisericii, poate ca este bine sa te uiți le nevoile celor din adunare, a necesitaților imediate cu care frații si surorile tale sunt confruntate. Coram Deo!