Caius ben Obeada
קאיוס בן עובדיה
February 2019
S M T W T F S
 12
3456789
10111213141516
17181920212223
2425262728  

Momente Apologetice

VENI, VIDI, VICI – gandul zilei

Feb 24 2019 01BOII LUI MURARESTII

Februarie 24, 2019

Multe din amintirile pe meleagurile Zoltene sunt legate de mici banalitati care au pus o amprenta si un punct de reperiu a copilariei. Toate personajele descrise in povestile mele, sunt descrise sub porecle, asa cum le-am cunoscut de cand eram copil. Eu nu am stiut pana cu cativa ani in urma ca varul meu Nita, nu avea numele de familie Gaita, ci Braila. Tot cu cativa ani in urma un alt verisor se intreba daca mai sunt alti Petrutoni in zona Zoltului, fara sa stiu ca neamul lui Cucu de familie sunt defapt Petrutoni. Sa fie sincer, Facebookul ma luminat in ce priveste numele de familie a prietenilor, descoperind ca mai au si nume  „adevarate”.

Astazi scriu despre un vecin de casa, un om linistit, pe care nu l-am vazut vre-odata maniat, sau „sarit locului”. Nu-i stiu numele de familie, insa l-am cunoscut sub numele de Victor Murarestii. Poate ca scriu gresit unele nume si porecle, insa asa imi aduc aminte, cum a ramas intiparit in memoria mea. Victor statea peste drum de Monu, imediat ce ai trecut podul Zoltului pe dreapta, vecin cu casa lui Negru. Era un om harnic, care stia sa-si tina casa si gospodaria la punct. Om bland, cu o voce mai inceata, il vedeam duminica dupa-amiaza pe banca in fata casei in compania altor batrani la povesti.

Victor era prieten cu mos Roma, care mai venea in vizita, ba cu una ba cu alta, mai ales ca bunicul era tabacarul si cojocarul satului. La fel ca si Roma, Victor avea boii si vaci, cu care il vedeai placand la pascut. Dis de dimineata auzeai clopotele animalelor lui Victor plecand in jos la vale. Uneori il vedeam cum se decea pe paraul dintre Roma si Monu, pe langa Casa de Rugaciune a „pocaitilor”, sus pe deal sa duca animalele la pascut pe langa holde. Imi era frica de boii lui Victor, uriasi, cu niste coarne imense.

Nu stiu istoria lui Victor si dece a ales sa aibe car cu boi in loc de cocii cu cai, insa dupa caracterul moale a lui Victor nu cred ca ai fi putut sa ti-l imaginez intr-o cocie cu cai. Din cate imi aduc aminte, din josul satului numai Roma si Victor aveau car cu boi. Amandoi harnici si gospodari, se pare ca preferau viteza mai moale a unui bou decat a unui cal. Roma avea boii mijlocii de marime, cu coarne mai mici sa nu se impunga unii pe altii la jug. Roma a avut boii rosu cu alb, pe cand Victor ii avea albi. Victor avea niste boi uriasi, cu niste coarne imense, aproape ca nu intrau pe poarta casei. Cand erau la jug, coarnele boilor se atingeau, uica Victor mergand in fata carului cu atentie sa nu fie impuns.

Cand pleca Victor la vaci, il vedeai cu o „boata” de alun frumos cioplita de el cu brisca, cu un cojoc pe umar, si o traista, in spatele celor doua vaci si doi boii. Pot spune ca printre prieteni pe care Roma ia avut, Victor era unul pe care te puteai baza. Nu facea o promisiune pe care nu o putea tine. Defapt, Victor era unul dintre prietenii care il ajuta pe Roma in ziua cand trebuia sa aduca graul la batoza. La pasi mai mici, in fata boilor, imi aduc aminte cum Victor cobora ulita cu carul plind de snopi. Cu o „talpa de fier” sa blocheze una din rotile carului, Victor se tinea bine de ruga carului sa nu dea boii peste el. Nu poti uita imaginile carului cu boi a lui Victor trecand prin sat. Erau inpunatori, frumosi, mergand cu o eleganta pe care nu o pot explica in cuvinte.

Uica Victor sa dus, copii lui ramanand in casa parinteasca, sa continue amintirea unui om de baza a Zoltului, prieten cu Roma. La vara sper sa-i vad familia, insa pana atunci trebuie sa-mi iau ramas bun de peste ocean:  Tace buna! Shalom! Bucuria cerului cu voi! Fiti pregatiti ca nu se stie ziua plecarii!

  1. O imagine de boi cu coarne mari, aproape ca boii lui Murarestii…..
Please follow and like us: